Nescrise...

zborul cărăbușului

02/28/2018

Nu știu de unde a venit. Habar nu am cum se face un cărăbuș. Cine îi coase aripile, cine îl modelează, cine îl învață să zboare sau cine îi spune că e cărăbuș și nu altceva. L-am văzut, mi s-a spus că e cărăbuș. L-am văzut zburând și știu că e cărăbuș.

Te-am văzut pe tine.
Te-am auzit vorbind și mi s-a făcut dor.

Simt că se destramă lumea. Că cerul e jos și că pământul se sfărâmă deasupra umerilor mei, clădind peste mine o lume moartă, o povară ce trebuie s-o port, s-o târăsc după mine. Mi-e prinsă de glezne, îmi acoperă oglinzile, îmi descompune pleoapele. Simt că se destramă lumea. Simt că mă destram și eu împreună cu ea.

Tu simți?

Îi auzeam zburând în livadă. Erau sute, mii. Zburau leneș, aproape de pământ. Își ardeau aripile în razele soarelui care mușcă din ele și împroașcă lumini colorate.
El zbura lângă mine; sunetul lui era ca o tânguire, ca un scâncet prelung, continuu, repetat la infinit.
Sunetul zborului lui era ca o creastă de munte. piano, forte, crescendo, allegro, andante, strident, mut, liniar, descrescendo, suspendat și iar și iar și de la capăt.
Un vârtej de sunet.
Zahărul ce se rotește în ceașcă.
Apoi se pierde în zidurile lichide.
Ca un titirez care nu mai tremură înainte să adoarmă pe o parte, ci se rotește, se rotește și parcă nici nu se mișcă, dar stă drept într-un punct care sprijină universul.
Un vis într-un vis oare?

Simți acum?

Ceva îmi apasă pieptul și nu respir. Trebuie să îți spun și nu pot. Îmi spun mie și tot nu pot să respir. Lumea destrămată mă acoperă,
mă înghite,
mă învinge.

Cărăbușul zboară. Cărăbușul cântă cu zborul lui ceea ce eu nu pot respira. Ceea ce eu nu-ți pot spune. Simți acum? Tot nu simți? Nu simți cum lumile clădite pe pielea ta se șterg,
se destramă cu viteza ghemului care-ți alunecă de pe genunchi?

Furtuna.
Stropii de ploaie care cădeau peste aripile cărăbușului, strivind mușcăturile soarelui, zgomotul pierderii, totul. Lumea. Ai văzut cum alunecau picăturile de apă? Cum se fugăreau în cădere? Cum se scurg pe lobul urechii, pe gât, pe linia coapsei?

Zborul cărăbușului. Îl auzi? Îl simți? Eu îl simt. Dar nu pot să țip.

 

Sursă fotografie: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *