Viaţa – o poveste cu porci şi alte animale

Publicat pe Publicat în Recenzii

După ce l-am citit pe Kafka, am crezut că stil mai ciudat n-o să întâlnesc. Mhm. Auzisem de „Ferma Animalelor” scrisă de George Orwell și începuse să mă tenteze. Cei de la Libris o încadrau la categoria pentru copii, alături de Micul Prinț. In my humble opinion, nici una nici alta nu merg la copii. Micul Prinț e profundă. Ferma Animalelor e… well… Mie îmi pare o poveste cu morală, scrisă lejer, într-un limbaj simplu, cu personaje obișnuite care acționează neobișnuit.


George Orwell devine cunoscut prin anii 1930, vreme în care Imperiul Britanic  îşi pierdea coeziunea, sistemul economic începea să se clatine, iar ideologiile extremiste îşi făceau simţită prezenţa. „Majoritatea operelor sale reprezintă un comentariu la adresa societăţilor – „Ferma animalelor”, de pildă, este o alegorie a Rusiei sovietice, în care Stalin şi Troţki sunt prezentaţi caricatural ca porci rivali. Prin operele sale, George Orwell reaminteşte tuturor despre breşa imensă între retorică şi realitate şi invită la respingerea propagandei, considerată ipocrită şi frivolă, promovând, în schimb, preţuirea autenticităţii şi adevărului. Totuşi, în mod ironic, toate acestea au fost trecute sub un pseudonim – numele său real era Eric Blair.” (Historia).

„Ferma Animalelor” este o poveste cu persoanje de la o fermă, „Conacul” (iniţial). Acestea fac o revoluţie prin care îşi gonesc proprietarul şi preaiu conducerea fermei, schimbându-i numele şi conducătorii. La început, toate bune şi frumoase; învaţă alfabetul (mai mult sau mai puţin), se ocupă de agricultură, cei doi porci conducători stabilesc câteva precepte cu acordul celorlalte animale. Pe măsură ce timpul trece, liderii încep să lupte unul împotriva celuilalt, iar animalele suferă schimbări bruşte şi, în final, perspectiva promiţătoare a vieţii fără om nu mai este atât de frumoasă pe cât şi-o imaginau animalele la început. 

Propaganda şi demagogia răspândite printre animalele tot mai înfometate şi puse la munci grele, dau naştere unor mărturisiri urmate de execuţii. Animalele recunosc lucruri pe care nu le-au înfăptuit şi la un moment dat, se întreabă dacă într-adevăr ceea ce au văzut a fost real. E interesant jocul psihologiei între conducători, reprezentaţii conducătorilor şi supuşii care sunt tot mai dezorientaţi. Finalul este neaşteptat şi comic. 

Nu pot spune că o trec în lista de cărţi preferate, dar rămâne o carte cu unul dintre cele mai puternice mesaje ascuns sub forma unei poveşti simple. Concluzionez cu două citate care mi-au captat atenţia şi care mi se par esenţiale în toată povestea.

„Omul nu serveşte niciodată interesele vreunei alte creaturi, în afară de el însuşi.”
„Nu înţelegeţi că libertatea valorează mai mult decât nişte panglici?”

Aşa cum scrie şi pe spatele cărţii, „Ferma Animalelor” poate fi înţeleasă din ultima regulă care mai rămâne scrisă pe hambar: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”. Sună cunoscut?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *