Nescrise...

vezi ce nu se vede?

05/17/2018

Vreau să-ți spun o poveste. Una pe care ai auzit-o, dar pe care nu ai văzut-o. N-ai văzut nici povestea din poveste. Ai fost orb. Nu știi să simți. Ascultă.

l-am strigat.
și-a umezit necuvintele și mi-a răspuns.
Cred că dacă un nor și-ar fi suflecat fustele și și-ar fi scos picioarele de sub el, ar fi mers așa.
s-a întins atingându-se de o frunză; era verde.
Verde, mă-nțelegi?
Adică era vie, puteam să văd cum venele i se înverzeau în lumină.
Avea firișoare aspre în palmă, dar vântul tot dăduse mâna cu ea.
soarele stătea în ceafa unui nor, pudrându-și nasul. Lumina cădea; a lăsat pete în asfalt.
văd petele fărâmițate, strivite sub tălpile desculțe de papuci, târâte în șireturile dezlegate.
l-am mai strigat o dată. Venea așteptând să merg eu mai mult înspre el.
aveam impresia că îmi pot atinge fața prin ochii lui;
erau atât de limpezi, de parcă toate cerurile fuseseră stoarse în ei.
nasul părea desprins de trup. Mă așteptam să-l văd decupat, mergând singur pe stradă.
mi-am atins obrazul de nasul lui; toată ploaia care face pământul să rodească strânsă-ntr-un strop umed care fremăta.

și să-ți mai spun ceva.

torcea. se făcuse mare, uriaș, alunecam printre urechile lui, pe spatele arcuit, pe coada umedă de ploaie cu soare.
torcea cu ochii, cu nasul, cu lăbuțele murdare, cu blana ÎnNorată
tremura ușor și-mi descânta norii din degete ca să uit, să nu mai hoinăresc eu în locul lui.

Pe scurt, mi-a ieșit o pisică în cale și m-am oprit s-o iau în brațe.

 

Sursă fotografie: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *