Până când?

Dragostea cu care am crescut nu s-a schimbat. E aceeași. Rabdă, suferă, așteaptă, se roagă, plânge împreună cu cei ce plâng și se bucură împreună cu cei ce se bucură. Oamenii de acasă încă mai au nume pentru ea. Încă mai văd inimi curate, tineri care se țin de mână și îngenunchează în fața altarului, așteptând binecuvântarea. Aici e refugiul în care am întâlnit dragostea, iar numele refugiului e … Dumnezeu este dragoste.

Zâmbeau; aprilie înflorind înspre altar. Îmi era dor să văd o nuntă. Știi care e partea cea mai frumoasă la o nuntă? Când dragostea e din Dumnezeu, mereu are nume noi, e plină de bucurie și știe să-l facă fericit pe celălalt. Niciodată nu auzi aceleași sfaturi la nunțile astea. Dragostea e aceeași, dar se materializează prin detalii noi. În fiecare zi.
Se țineau de mână. În drum spre altar, când au îngenuncheat, când s-au așezat. Se țineau de mână în timpul slujbei, în timpul rugăciunii, în timp ce li se puneau întrebările. Din când în când, el o prindea cu amândouă mâinile. Când s-a terminat rugăciunea, el a ajutat-o să se ridice. Pentru că ăsta e ajutorul potrivit. Cel care îngenunchează lângă tine și te ajută să te ridici după ce ați plâns împreună, acolo, în fața altarului. Ajutorul potrivit e cel care te ține de mână atunci când se roagă pentru tine, când te binecuvântează.
Pentru că… iubind, te dăruiești cu tot ce-ți aparține și uiți orice măsură
Li s-a spus la un moment dat să se țină de mână toată viața. Se poate?  Da. Pentru că atunci când te țin de mână vreau să te înțeleg, vreau să merg împreună cu tine, vreau să alegem împreună, vreau să avem același gând, vreau să fiu ajutorul potrivit. Da, pot să te țin de mână toată viața, pentru că te-am pus ca o pecete pe inima mea. Și te-am pus în Mâna Celui care face totul frumos la timpul potrivit.

Când a venit rândul miresei, au omis întrebarea până când?
Până când, iubitule? Până la prima cină ratată? Până la prima zgârietură pe mașină? Până la primul iartă-mă nerostit din prea multă mândrie? Până la prima minciună? Până la prima cămașă necălcată? Până la prima uitare? Până la prima ceartă și prima noapte în care vom dormi fără se ne spunem noapte bună? Până când?

E frumoasă Dragostea. O știu. Dar trebuie s-o cunosc de acum. S-o las să mă învețe. Să mă mustre. Să mă îndrume. Să-mi spună cum să iert. Să mă învețe să mă dăruiesc în fiecare zi. Să mă facă ajutorul potrivit…

Sursă fotografie: Pinterest

2 thoughts on “Până când?”

  1. Laura P spune:

    Foarte frumos spus. Si cat de adevarat!
    In fuga noastra prin viata, e atat de important sa ne oprim din cand in cand si sa imbratisam dragostea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *