Orologiul fără ore

Avusesem o perioadă de pauză de scris, iar cineva mă întrebase de ce. Nu știu exact ce i-am răspuns, însă cumva, mesajul meu se rezuma la faptul că nu voiam ca lumea să descifreze prea mult din rănile ce se ascund în spatele cuvintelor. Răspunsul pe care l-am primit atunci mi-a rămas în minte și… încă funcționează. Era cam așa: nu ai de dat explicații. Tu doar scrie. Lasă-i să creadă ce vor, lasă-i să se regăsească pe ei înșiși în ceea ce le dai să citească.

Poeziile contemporane nu sunt tocmai my cup of tea. În a doua lună de facultate am intrat într-o librărie și, nu știu ce-mi veni, că am întrebat de Orologiul fără ore al Anei Blandiana. Au găsit-o într-un final (culmea, că e librărie, că e bibliotecă, mereu aceeași pățanie: de abia găsesc cărțile de care întreb. asta în cazurile fericite) și am luat-o. Mă intriga titlul. Pentru mine a căpătat o semnificație personalizată; mi-am însușit numele și m-am căutat printre rândurile poeziei Anei Blandiana. Am înțeles că poezia, la fel ca proza, ascunde în spatele sensurilor denotative înțelesuri ce au fost cândva clipe de extaz, tristețe profundă sau momente de rătăcire pe care eul creator le-a trăit și a simțit nevoia să le uite, să se spovedească sau să le pună pe hârtie ca aducere aminte.

Îmi place să cred că fiecare cititor e un orologiu cu ore pe care doar el le are și niciodată în același timp cu altul. Are ora mi-e dor de tine, ora nu pot adormi, ora niciodată.

În urechile mele
Mări necunoscute
Bat din aripi.
Le simt cum se-nalță
După sunetul care-mi lovește timpanul
Trăgând între mine și lume
Draperia valurilor
Neauzite de ceilalți. (Fragment, Film mut)

Trăim într-o rană
Fără să știm
Al cui este trupul rănit,
Nici de ce. (Fragment, Într-o rană)

Și ultima din topul preferințelor…

Ca floarea tăiată
Cu petale-aripe
Ți-amintești cum cădeai
Printre clipe? (Fragment, Printre clipe)

Citim autori români în 2016 🙂

Sursă fotografie: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *