Jurământ

Am ajuns cu o oră mai devreme și cu un buchet de garoafe în brațe. Mă întorceam acasă. Acolo unde crescusem. Dar astăzi nu este despre mine. Este despre tine, drag prieten. Este despre alegerea ta. Despre Harul zilei de astăzi. Despre pecetea de sânge. Despre cel mai important jurământ al vieții tale.
Mă crezi sau nu, ceea ce urmează să citeşti stă în ciornele din telefonul meu de câteva luni. Din iarnă mai exact. Când am auzit textul pentru predica din dimineaţa asta, am ştiut ce voi scrie pentru tine.
Îl văd pe Avraam. Își privește fiul. Isaac. Se joacă ceva mai încolo cu un mielușel. Are ochii mamei sale. Isaac, binecuvântarea. Speranța bătrânului Avraam. Ajutorul lui. Avea să-i ducă numele mai departe. Isaac.
– Doamne, mulțumesc pentru Isaac.
– Avraame… Vreau să-ți vorbesc.
– Ascult, Tată.
Avraam… Vreau să aduci o jertfă.
– Am să-l iau pe Isaac cu mine.
Avraam
– Mă va ajuta să pregătesc lemnele, mielul.
– Avraam…
– Îl voi învăța să aducă jertfe.
Avraam! Ascultă-Mă! Jertfa va fi Isaac.
Îl văd pe Avraam. Văd cum pentru o clipă pieptul îi tresare și pumnii i se strâng. Tace, și parcă așteaptă ca Dumnezeu să îi spună că nu Isaac… Doamne, de ce taci??
Dar nu. Un oftat ușor, înăbușit în ochii lui Avraam.
– Voi face întocmai, … Doamne.
Isaac doarme. Mama lui respiră încet lângă Avraam cu părul despletit și umerii goi. Avraam e treaz. Se frământă. Plânge. Îl doare. Iese afară. Cerul tace. Cade în genunchi. Suspine. Lacrimi. Întrebări fără răspuns. O rugăciune mută se înalță printre stelele ațipite.
Când Avraam își ridică privirea, o geană de lumină se sprijină pe hainele lui. Cineva îl atinge pe mână. E Isaac.
– Tati, plecăm?
Sara iese din cort zâmbind. A pregătit totul. Isaac țopăie vesel împrejurul celor doi.
– Plecăm.
– Dar mielul, Avraam?
Avraam nu răspunde. Sara îl privește nedumerită. Rămâne în urma celor doi care pleacă pe munte. Isaac îi face cu mâna. Pe drum, Isaac țopăie și pune întrebări. Pășește încet, mângâind din când în când părul bălai ai copilului. Ochii mamei sale… Și iată că au ajuns. Avraam pune pe pământ legătura de lemne și își șterge ochii pe furiș. Mâinile îi tremură. Inima lui strigă. Isaac se oprește lângă tatăl său. Gâfâind, îi spune dintr-o dată:
– Tati, mielul unde e?
Avraam privește în altă parte. Răspunde încet:
– Domnul va purta de grijă, fiule.
Isaac uită de miel. L-a văzut de atâtea ori pe tatăl său vorbind cu acest Dumnezeu. A văzut minuni în micuțul cort. Știe că el însuși este promisiunea acestui Dumnezeu pentru Avraam și Sara.
Avraam ridică altarul. Lucrează încet, rememorând. Soția lui însărcinată. Primul țipăt al copilului. Primii pași. Primul cuvânt. Și acum… E timpul.
Își cheamă fiul. Îl îmbrățișează. Tâmplele calde și umede de atâta joacă. Îl sărută pe amândoi obrajii. Îl ia în brațe. Îl pune în mijlocul lemnelor. Trece o funie groasă peste brațele micuțe și bronzate. Copilul nu înțelege.
Cuțitul. Țipătul.
– Oprește-te, Avraam!Dragul meu prieten. Azi ai primit flori, îmbrăţişări şi urări. Azi eşti fericit. Radiezi. Dar va trebui să păşeşti peste florile ofilite şi să îl urmezi pe Cristos. Plângând, întrebând de ce, răbdând, tăcând, până când El îşi va desăvârşi lucrarea cu tine, în tine. Va trebui să oglindeşti chipul Lui, să pui mâine în aplicare credinţa declarată azi. Nu va fi uşor întotdeauna. Dar El a promis că va fi cu tine.Să ai o asemenea credință încât să te abandonezi în brațele Creatorului. Să închizi ochii la ceea ce lumea îți oferă și să aduci totul ca jertfă pe munte. Să îți auzi numele și să simți cum cel mai mare Dumnezeu se coboară și îți poartă de grijă. Să renunți la puținul tău ca să primești totul.Aleg de-acum robia Ta,
Cu frângerea de sine.
Şi să rămân aşa aş vrea,
Nevrednic rob, în casa Ta…
Să nu ies de la Tine.

„Inima voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmaţi legile Lui şi să păziţi poruncile Lui.”  
(1 Împăraţi 8:61)

Dumnezeu să te binecuvânteze, prieten drag!

Fotografie: Andreea Emanuela

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *