Dumnezeu e ca Mama.

5Q9C8568

#șușoteală

– Sora mea e disperată după pisici. (ză minunea de frati-miu)
– Și eu. (ză copilul cu ciocolată pe guriță și cu o mimică gen și ce-i rău la asta?)

Discuție între un copil de 7 ani și altul cam de aceeași vârstă, presupun. Dap, recunosc. Sunt o disperată/pasionată/nebună când vine vorba de pisici. Daaaaaa, aș drăgosti toate mâțele de pe stradă. Indiferent de cât de murdare/jerpelite ar fi. Cred că au luat și asta into account când au inventat dezinfectantele. Da, o să le drăgostesc, o să-mi țin respirația cât le dau pupici că deh, nu vrem să trezim astmul și o să le mângăi până când torc și își strâng și desfac gheruțele de plăcere. O să fac odidodi când o să văd un cățel pufos că tremură tot de jucăuș ce e și o să îl las să mi se cațere pe genunchi. De ce? Pentru că s-ar putea să mor în următoarea secundă, oră, zi. Și vreau să iubesc pământul. Pentru că a fost creat pentru mine. Să-mi trezească atenția la detalii și să mă convingă de faptul că nicio vrabie nu cade fără voia lui Dumnezeu.

Cred că inima lui Dumnezeu seamănă cu inima de mamă. Cred că, dacă Dumnezeu ar săruta un pământean, sărutul acela ar fi ca acela al mamei. Cred că, atunci când Dumnezeu privește la viața mea, cred că e la fel ca mama atunci când supraveghează jocul micuțului de la fereastră. Cred că mâinile lui Dumnezeu sunt ca mâinile mamei; aspre, muncite, însă capabile de cea mai tandră dragoste. Și, partea bună e că mâinile lui Dumnezeu nu obosesc niciodată.

Cred că Dumnezeu a făcut inima nu doar pentru a pompa sânge. A făcut inima pentru ca noi să gândim ca El. Pentru că El a privit la ființele care fuseseră create după chipul și asemănarea Lui, nu la petele făcute de păcat de pe hainele lor. Cred că inima lui Dumnezeu a implorat iertarea în fața pedepsei. A iertat. Încă iartă.

Îmi doresc să am o inimă de mamă. Să mă înduioșez, să-mi ascund teama pentru ca cel micuț să nu fie cuprins de dejnădejde. Să privesc lumea cu ochi de mamă. Să dau din timpul meu, să fiu ceea ce o inimă micuță are nevoie. Nu pot și nu știu cum să fac asta de una singură. Îmi doresc să gândesc cu o inimă de mamă. Pentru că cea sub care am stat 9 luni, e o inimă cu care îmi doresc să semăn.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *