De vorbă cu…

Publicat pe Publicat în Interviuri

Cine este Chris Simion?
– O fată născută din greşeală în zgomotul Bucureştilor, dar crescută, slavă Domnului, pe Valea Izei, în Maramureş, în Ieud. Regizor de teatru, scriitor. Peste 30 de spectacole regizate, 9 cărţi publicate. Romanul „40 de zile” care a avut parte de o lansare inedită, un turneu de 40 de zile, în 40 de oraşe în perioada postului 1 martie – 9 aprilie. Mă definesc genul acesta de experienţe care te determină să-ţi cunoşti limitele şi să (te) dăruieşti, cum mă defineşte şi titlul romanului pe care l-am scris în 2010 şi care mi-a adus faimă ca scriitor, deşi până la el aveam publicate 7 cărţi (este vorba de „Ce ne spunem când nu ne vorbim„).
În 1999 am înfiinţat cu scriitorul francez Pascal Buckner un teatru independent, Campania de Teatru „D’AYA”. Mă implic în ceea ce cred eu că este necesar omului de astăzi, şi încerc prin ceea ce fac să fiu parte activă din schimbarea în frumos a unui om, pentru că prin schimbarea lui se săvârşeşte şi schimbarea mea.

Ţipetele inimii sau şoaptele autoritare ale raţiunii?
– Caut să merg pe drumul spre frumos, spre curăţenie şi adevăr. Raţiunea este o experienţă periculoasă, necesară, dar pentru cei care au experienţă, raţiunea este o încercare permanentă. Inima este calea după care mă ghidez, pentru că în inimă nu există eroare. Inima nu te înşeală, raţiunea însă… da.

Cum iubeşte un Zmeu albastru o Floarea soarelui?
– Iubirea este singura care poate face posibil ceea ce în mod normal este imposibil.

Dacă la sfârşitul unei zile obişnuite de 24 de ore vi s-ar da înă 40 de minute, ce aţi alege să faceţi?
Am citit de curând într-o carte că aşa cum te prinde moartea, aşa dai socoteală la judecata de apoi. Deci… clipă de clipă trebuie să trăieşti treaz, cu conştiinţa morţii, cu frica să nu te prindă cu sufletul nepregătit. Încerc să nu-mi las treburile conştiinţei neterminate. Facem multe greşeli din neatenţie şi le târâm după noi, ca nişte lanţuri, iar eliberarea de ele durează, nu e ca şi cum ai bate din palme. Încerc să n-am greutăţi prinse de suflete, să nu mă prindă ultima clipă legată de ele.
Imaginaţi-vă că puteţi fi orice pentru 40 de secunde. În ce v-aţi transforma?
– În apă.

Cum spune Chris Simion „te iubesc” fără cuvinte?
– Prin fapte.

Cum şi când iau fiinţă cuvintele lui Chris Simion?
– Scriu când am inspiraţie, când ceva din ceea ce mi se întâmplă prinde un fir metafizic, îmi agaţă sufletul şi mi-l poartă pe un tărâm unde pot să creez, să zbor, să mă duc dincolo de raţiune, coerenţă, luciditate.

La ce visează Chris Simion?
– Să devină un om mai bun.

chris-s

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *