De ce Aripi din cioburi?

Visul numărul 3 – bifat. Da. Blogul ăsta e unul dintre visurile mele. Acum are căsuță nouă. ♥

De ce Aripi din cioburi? Ah, e o poveste așa de lungă aici. Nu mai știu cum mi-a venit ideea. Știu doar că a fost ceva spontan, mi se părea că sună fancy, așa că, on the spur of the moment, am pus titlul ăsta și pam pam, așa s-a născut blogul. Ceva mai târziu, avea să mi se confirme faptul că am ales ceva ce urma să fie testat pe propria-mi piele.

Cine sunt? Prea puțin contează numele meu. Mai mult contează ce fac. Cum fac și de ce.

Când mă întreabă oamenii despre ce scriu, întotdeauna am un moment de ezitare. Răspunsul gravitează în jurul motto-ului pe care l-am ales pentru blog. Tot ce am e dar, tot ce sunt e har. Scriu despre oameni. Scriu despre momentele frumoase care îmi fac paharul să dea peste. Scriu despre binecuvântările zilei de azi, mulțumesc pentru cele de ieri și mă rog pentru cele de mâine. Mi s-a spus de multe ori că e un nume mult prea dur și că imaginea la care trimite nu mă reprezintă. O vreme am crezut toate astea, însă într-o zi, am stat de vorbă cu un erou. Cu Simona Pop, mai exact. A fost un interviu extrem de emoționant și motivant. Când Simona l-a mutat pe blogul ei, în descriere spunea așa: am înțeles că împreună cu Dumnezeu, poți face aripi din cioburi…

Atunci am înțeles cu adevărat semnificația cuvintelor pe care le vedeți și voi când citiți blogul.

În ultimele săptămâni m-am întrebat de nu știu câte ori Doamne, ce caut eu aici? Sunt în stare de ceva bun? Nu era vorba de mers până la capăt. Era vorba de următorul pas. În ultimul timp m-am văzut ca David, doar că… puțin altfel. Nu știam cu ce lupt. Nu știam dacă armele mele sunt bune la ceva. Vedeam o armată întreagă de ostași-Goliat și parcă în fiecare dimineață când mă trezeam… erau tot mai mulți. Da, drumul meu trece pe acolo. Și poate că și al tău seamănă cu imaginea de care tocmai spuneam.

Rătăceam pe o stradă dintr-un oraș străin, când, aud o voce. O să reușești! Cineva vorbea la telefon în stânga mea. Mi-am adus aminte de ceea ce a spus David înainte să-l doboare pe Goliat Tu vii împotriva mea cu sabie, cu sulița și cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel… Mi-am adus aminte că eu cred în Dumnezeul lui David. Pentru că e Dumnezeul meu.

Aripi din cioburi pentru că planurile mele nu sunt planurile Lui. Pentru că uneori e nevoie de prelucrare, de șlefuire, de o zdrobire a răului din mine pentru ca oglindirea chipului și asemănării Lui să fie posibilă.

 

Ești binevenit aici; nu promit că tot ceea ce vei citi îți va hrăni sufletul. Nu promit că voi avea întotdeauna ceva important de spus. Eu îmi scriu povestea. Tu alegi ce faci mai departe.

 

Țin să mulțumesc (ah, așa de sărac mi se pare cuvântul ăsta) celor care au făcut ca visul meu să se materializeze în ceea ce vedeți și citiți acum. Mă refer la Moldovan Filip și la Trenca Viorel. Totul s-a petrecut așaaaaaa de repede, încât nu îmi vine să cred. Sigur nu visez?

 

Nu… nu visez. … tot ce sunt e har.

Fotografie: Ciprian Moldovan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *