Nescrise...

Cum iubește o scânteie un fulg de zăpadă

12/27/2017

– Mă iubești?
– Da.
– Cum?
– Privindu-te.
– Cât?
– Până pe pământ, până mă topesc, până vine primăvara.
– De ce?
– Pentru că vreau.
– De ce?
–  Pentru că îmi placi.
–  De ce?
–  Nu știu. Pentru că… văd în tine ceva. Nu mai pune întrebări.
–  De ce?
–  Pentru că mai bine îți arăt decât să îți spun.
– Mi-e dor de tine.
– Știu. O spui des. M-am obișnuit. Nici nu știu când ți-e dor cu adevărat și când o spui ca să nu treacă ziua fără să-mi amintești ceva ce e de la sine înțeles.
–  Nu înțelegi, nu-i așa?
–  Îmi scapă ceva?
–  Nu știu. Poate îmi scapă mie. Spun că mi-e dor ca și cum aș rosti numele unui sfânt.
–  Nu crezi că distrugi taina încercând s-o înțelegi?
–  Nu o înțeleg… Deocamdată nu pot. De când te-am văzut întâia oară, da, de atunci… am încercat să te iubesc. E așa de grea Dragostea… Nu o înțeleg. Pleci des și când pleci, ceva din mine rămâne în urmă. Mi-e teamă că nu am reușit să te iubesc suficient, să te iubesc astfel încât să simți. Când spun că mi-e dor, spun că mai vreau o zi cu tine. O zi în care să o iau de la capăt. Dacă vreau ceva, e ca dragostea mea să te mistuie, să te vindece, să te aducă acasă.
–  Trebuie să plec. Nu înțelegi? Dar mă întorc. Mă întooooorc. Și mă întorc la tine.
–  Da… știu. Știu că te întorci. Dar zilele în care nu ești, locul tău e gol și mâinile mele sunt reci, zilele acelea… unde se duc? Se vindecă ele vreodată?
–  Înțelege că vin. Că mă întorc. Înțelege că, deși nu vreau să plec, trebuie s-o fac uneori.
–  Înțeleg, dar asta nu înseamnă că nu plâng.
–  Ai un egoism pe care nu-l pot înțelege.
–  Fiecare zi pe care o trăiesc fără tine, e pustie. E o zi al cărei timp trece și stă, aleargă și se târăște. E o zi în care nimicurile se pierd în detalii, veștile nu sunt împărtășite, râsetele sunt prea puține. Aproape că uit cum îți sună vocea…
–  Îmi ceri prea multe.
–  Ai plecat de atâta timp… nici nu mai știu cât a trecut…
–  Merită așteptarea?
–  Merită? Încerc să înțeleg iubirea atunci când ceilalți întreabă de tine privind la locul gol de lângă mine. Încerc să înțeleg iubirea atunci când aștept, iar așteptarea nu se mai sfârșește. Încerc să înțeleg iubirea și să-mi amintesc de faptul că e mai ferice să dai decât să primești. Încerc, dar nu o înțeleg întotdeauna. Mă doare atunci când aștept să primesc înapoi și aștept în zadar. Încă n-am înțeles Iubirea. Sunt doar la început. Iartă-mă.
–  Ce faci?
–  Aștept.

Fotografie: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *