Aripile de pe trotuar

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

M-am întors acasă cu flori de grădină. Nu au prins bruma, spunea ea. Ciudat. Au fost aduse tocmai din acel loc. Locul de care mi-e teamă. Locul în care am pierdut, dar am și câștigat. Curajul meu arată întocmai ca și ghetuțele de toamnă pe care le-am scos din dulap; prăfuit. Pentru că acasă, inima mea a umblat desculță. A fost întâmpinată în prag atunci când ajungea târziu. Cu flori. Cu îmbrățișări. Cu iertare. Cu zâmbete. Cu patul făcut și […]

Muzica perioadei de radioterapie

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

„Se întâmplă, de multe ori, să îmi intre în cap melodii și versuri pe care le dezaprob total. Încerc întotdeauna să renunț la ele, dar abundența difuzării în mall-uri, la radio sau TV mă împiedică”. Simona Pop are dreptate. Am aceeași problemă. Le auzi peste tot, ți le mai și fredonează colegii șiiii, ca să fie sigur că nu le uiți, se repetă vreun refren tâmpit când sună telefonul cuiva. La mare, pe terasă. La masă. Aceeași problemă. Îți dai […]

Poveste de septembrrrrie

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Întodeauna mi-a plăcut să ascult povești. Casete, teatru radiofonic, vocea tatălui sau a mamei citind înainte de culcare. Încă îmi plac poveștile. Mai jos puteți să ascultați o poveste care a început cu un ce-ar fi dacă…? Am scris amândoi, am râs împreună, am înregistrat și am rugat-o pe Andreea Marin să ne ajute cu montajul. A lucrat la el, nu glumă. Când am primit rezultatul, l-am ascultat și am rămas fără cuvinte. Fundalul sonor, felul în care totul se […]

Cum dorești!

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

De la o carte la un laptop, de la un ceas la o cămașă, de la un telefon la un televizor, toți avem lucruri pe care dorim să le vindem la un moment dat. Poate că le-ai stivuit într-o cutie de carton și, cum niciunul dintre prietenii tăi nu a venit la licitație, ștergi praful din când în când pentru că, deh, de aruncat… nu te lasă inima. Dacă știi despre ce vorbesc, atunci știu și eu de ce ai […]

Invitație la nuntă

Publicat pe Un comentariuPublicat în Nescrise...

Mereu plâng la nunți. Mereu mă uit să văd dacă se țin de mână. Mereu mă uit după gesturile mici de tandrețe, de nu mai pot de dragul tău, de azi ești a mea. Da, plâng la nunți. Mai ales când mirilor li se pun întrebările. Azi, când și-au spus DA, s-au privit. Au spus da ca și cum ar fi fost ei singuri în biserică. S-au privit în timp ce-și pecetluiau jurământul. De obicei, spun câte un da chinuit, […]

Dumnezeu e ca Mama.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

#șușoteală – Sora mea e disperată după pisici. (ză minunea de frati-miu) – Și eu. (ză copilul cu ciocolată pe guriță și cu o mimică gen și ce-i rău la asta?) Discuție între un copil de 7 ani și altul cam de aceeași vârstă, presupun. Dap, recunosc. Sunt o disperată/pasionată/nebună când vine vorba de pisici. Daaaaaa, aș drăgosti toate mâțele de pe stradă. Indiferent de cât de murdare/jerpelite ar fi. Cred că au luat și asta into account când au […]

când o să fiu mare o să mă fac….

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Pe treptele magazinului – un pui de pisoi tigrat. Ochi căprui. Lăbuțe miiiiiiiiiiiiiiiiiici cu pernițe moi și rozosine. Blăniță zburlită. Ne oprim. *drăgosteală* După ce plecăm, el îmi spune: – Când o să fiu mare o să mă fac  p i s i c a r . – Aha. Ce-i aia? – Cresc pisici, am grijă de ele, le dau de mâncare. – Cum ai tu grijă de o pisică? – Păi, îi schimb nisipul, mă joc cu ea… … […]

O cană sau despre dragostea pentru oameni

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Cănița asta are o poveste simplă. Am primit-o la zece zile după ziua mea. De la cine nu mă așteptam. Pur și simplu m-am trezit cu ea în brațe. Am rămas fără cuvinte câtăva vreme. Pentru că mă uimește atenția oamenilor la detalii. Mă distrează teribil agitația aia hai să vedem ce nu are și asta să-i facem cadou. Rareori primesc aceeași atenție, which is… makes you think twice dacă merită să mai pui suflet în cadouri :)) Ungrateful me. […]

rămâi.

Publicat pe Un comentariuPublicat în Nescrise...

Să îți uiți lumea. Să o uiți și să rămâi aici. Respiră adânc și dezbracă-ți umerii cu răbdare, lasă să-ți cadă haosurile pe podea. Dă-ți jos umbrele. Uită-le; vor pleca. Apropie-te. Așază-te lângă mine. Desfă-mi stelele din păr, dă-mi jos cerul înnorat de pe tâmple. Ia-mi zilele de ieri de pe umeri, ia-mi gândurile ruginite de pe coapse. Eliberează-mi mâinile, sărută-mi palmele ce netezesc mereu și în zadar cutele acelui acum veșnic furtunos. Desfă-mi timpul de pe trup, clipă de […]

Păpușa de la malul mării

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Ne cunoaștem de când eram mică. Ea nu mi-a spus niciodată câți ani are. Nici care e adevărata culoare a ochilor ei. Poate albastră, când stau deasupra ei. Poate verde, atunci când trupurile noastre devin una. Poate cenușiu, atunci când cerul îi stă pe umeri și o face să țipe sub zborul pescărușilor. Mi s-a făcut dor. Acum. Chiar acum. E o secundă uitată pe repeat care bate dor-dor în loc de tic-tac. Mi-e dor, înțelegi? E dorul acela nu […]

care-i faza cu anii de la bord

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Nescrise...

Maturizarea vine și cu bune și cu rele. Ca orice altceva, de altfel. Îmi amintesc de momentele din copilărie în care voiam să ajung și eu să beau cafea. Voiam să fac lucrurile pe care le făceau oamenii mari, such as stat afară până târziu, citit până târziu, culcat târziu and so on. După ce am crescut, mi-am dat seama că, de fapt, cafeaua e teribil de amară, dacă stai afară până târziu poți păți enșpe mii de chestii nasoale, […]

Drumul spre casă

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Garoafele au ochii larg deschiși. Așteptau. Mă rog să nu adoarmă înainte să ajungi tu acasă. Mâncarea se răcește pe masă. Așa e mereu. Viața nu e corectă, iar noi suntem singuri. Mai devreme sau mai târziu. Avem cărări pe care le străbatem singuri, rugăciuni pe care le facem fără ca nimeni să știe cât plângem în așteptarea răspunsului, văi prin care trecem doar noi și umbrele noastre. Cineva povestește la magazin despre moartea unui om care ieri era la […]

Cântec de leagăn

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am făcut înconjurul lumii. Balta de pe trotuarul din fața casei lui, râul în care se scăldau în copilărie, marea care s-a oglindit în ochii ei, oceanul la care visează amândoi, ceața care încununează piscurile cele mai înalte. Am alunecat pe umbrela care îi făcea să meargă ținându-se de mână și de acolo am ajuns în palmele lor calde. I-am văzut ezitând să-și ia rămas bun, le-am pândit primul sărut ascuns în prima floare deschisă de liliac. – Oare cum […]

N-am să mai spun „te iubesc”.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Gata dragobetele, sfântul valentin, martie cu toată mulțimea de flori, mărțișoare, cadouri și surprize. Nu mai vezi băieți cu trandafiri în fața blocului, fete cu buchete imense și cutii de Raffaello. Gata, că v-o ajuns. Următorul te iubesc…. știți voi, ca la fast and furious: …va urma. Știți de ce se promite luna de pe cer? Pentru că nu costă nimic. Săraca lună. Nu e trist faptul că se găsesc greuceni care să facă pe grozavii și s-o țină sus […]

Nu vorbi, arată-mi.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Transpune-mi cuvântul în faptă. Nu-mi spune nimic dacă nu-mi poți arăta ceea ce rostești. Știi de ce? Pentru că vorbim prea mult și trăim prea puțin. Rostim prea multe cuvinte și nu ne mai rămâne timp de fapte. E ca și cum ai promite unui om însetat apă și i-ai aduce doar cana goală. Pentru că știm toate cuvintele, le anticipăm, știm cum sună, știm cum să le potrivim în diferitele situații ale vieții, dar rămânem doar cu atât. Și […]

Până când?

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Nescrise...

Dragostea cu care am crescut nu s-a schimbat. E aceeași. Rabdă, suferă, așteaptă, se roagă, plânge împreună cu cei ce plâng și se bucură împreună cu cei ce se bucură. Oamenii de acasă încă mai au nume pentru ea. Încă mai văd inimi curate, tineri care se țin de mână și îngenunchează în fața altarului, așteptând binecuvântarea. Aici e refugiul în care am întâlnit dragostea, iar numele refugiului e … Dumnezeu este dragoste. Zâmbeau; aprilie înflorind înspre altar. Îmi era […]

Bună dimineața, binecuvântare!

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Știi senzația aia pe care o ai după o zi grea când, ajungând acasă, lași problemele la intrare, te dezbraci și inspiri adânc? Momentul acela în care de pe umeri îți alunecă o cămașă veche, lungă și largă care înțelege tot și tace. Așa a fost ziua de ieri. Ultima zi din martie. Ultima zi dintr-un martie pentru doi. Am să-ți spun despre salata verde, despre puii de găină, despre primele păpădii pe care le-am văzut departe de casă, despre […]

Scrisoare fără destinatar

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mi-am dat întâlnire cu inima mea. Încep să fac ordine într-o lume imensă, cu multe secrete, cu multe ușițe zăvorâte. Cine-ar fi crezut că doare atât de crunt atunci când te hotărăști să te înfrunți pe tine însuți? Nu știu dacă m-am întâlnit cu tine sau cu vechea eu. Și-au fost cuvinte liniștite. Calme. Naive, blânde. Calde. Le-am citit mergând spre nicăieri, pentru că nu mai știam încotro vreau să merg. Apoi, totul s-a năruit. Știi ce doare mai tare […]

Împărăția în formă de inimă… de copil

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Orice mi-ar spune oamenii, oricât de înverșunat m-ar contrazice cineva, eu o să cred în minuni. Pentru că pe una o am acasă; citește povești tot mai cursiv, aleargă, râde, spune perle, colorează și adoarme cu cărțile lângă pernuță. Minunea asta e un copil curajos, energic și vesel. E felul lui Dumnezeu de a șlefui o inimă de om mare. E modalitatea prin care Dumnezeu repară rugăciunea deficitară și adună familia împreună. Eroul meu a crescut. E aducerea aminte a […]

Comori ascunse… la vedere

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

E soare. E cald, ramurile au mugurași, parcurile sunt pline de prichindei, florile acoperă zdrențele pământului, ies furnicuțele pe trotuar. Și ce? Ne-am pus hainele de iarnă în dulapuri, mâncăm înghețată, ieșim mai mult la plimbare, cei dragi ne așteaptă acasă cu masa pusă și cu brațele deschise. Și ce? Ne-am dat jos din pat sănătoși, putem vorbi, putem vedea, putem merge, zâmbim, râdem, facem cumpărături, răspundem la întrebările celorlalți. Și ce? Ne bem cafeaua, stăm față-n față cu cei […]

Povestește-mi…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

S-a început o lume nouă pentru mine. O lume în care acasă începe să însemne tot mai mult o inimă. Zilele au trecut încet. Luni a fost frig. A plouat. Marți a apărut soarele. Miercuri a fost cald. Acasă am găsit un buchet de viorele și ghiocei într-o ceașcă de porțelan. Primăvara. Viață.  Grevă. Bagajele și rugăciunile oprite în gară. Taxi, telefonul, stația, aglomerație, timpul grăbit de la încheietură și soarele ce apăsa umerii. A venit cu mine; a așteptat. […]

Femeie, tu…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

” – Doss, nu sunt femeia care apare pe coperta revistelor. Nimeni nu arată așa. Femeia aceea e doar o plăsmuire a … – Nu m-am îndrăgostit de femeia de la ghișeu. – Da, dar… eu sunt doar conturul. Apoi, imaginea mea e prelucrată pe computer, mi se șterg ridurile, mi se micșorează nasul, mi se împinge bărbia mai înăuntru, mi se scobesc obrajii – își cuprinse bustul cu mâinile – mi se măresc sânii. Am scuturat capul. – Eu […]

„… îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu”.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

E linişte în sfârşit. Bat clopotele bisericuţei de peste drum, iar în casă miroase a pepene. Respir adânc; nu mă doare. De multă vreme nu am mai respirat aşa. Mă uit peste fotografii, peste mesaje, peste agendele cu bilete de tren şi legitimaţii sau chitanţe şi îmi amintesc… Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!  Lungi au mai fost drumurile… Multe au fost întrebările fără răspuns. Două luni. Ani, poate. …El te încununează cu bunătate şi […]

Aș vrea să fiu ce azi n-am fost…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Pădurea își plânge moartele; de sub zilele care au plecat în trecut, sufletul verde își deschide iarăși ochii. Bătrân, dar e altul. Și miroase a crud, a ghiocel, a pământ răscolit care se vindecă. Vântul mi se zbate în palmă. Iarna înfrântă sub sărutul primăverii. Și poate nu e nimic de spus. E doar sufletul care face un popas. E rănit, dar a învățat. Își numără rătăcirile, își amintește de clipa în care a căzut. Plânge. Își cere iertare. Încet, […]

N-am să te pot iubi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Nu știu voi, dar eu am obosit; orice ai discuta, oriunde ai fi, cu oricine ai vorbi auzi despre sex, cine cu cine s-a mai cuplat, care cu care, unde, cum, când, de câte ori and so on. Aia e prietena nu știu cui, ăla a făcut așa, s-au despărțit, stau împreună, nu mai stau, poate o cere, poate nu… I’m fed up, cum zice englezu’. Toate piesele pe care le asculți, dacă nu au imagini, au cuvinte despre asta. […]

Ce ar spune un rucsac dacă ar putea vorbi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Eu merg cu oamenii. Călătoresc, fac popasuri. Drumeții, escapade, vacanțe. Locuințe noi, vizite sau tabere. Îmi place să merg cu ei. Își iau atâtea lucruri inutile… Mereu uită câte ceva. Mereu își pun prea multe și niciodată lucrurile de care au nevoie. Încerc să le spun atunci când se așază pe mine și se străduie să-mi închidă toate buzunarele. Îi las să se învârtă în jurul meu, să scoată și iar să îndese. Cum zic ei, cine știe, poate am […]

Ce ar spune un halat de baie dacă ar putea vorbi

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Nescrise...

Eu țin oamenii în brațe. Altceva nu știu să fac. Iau forma lor și, din când în când, păstrez și forma inimii lor. Îmi place să învăț ritmul inimilor. Așa simt și eu că trăiesc. Când țin un om în brațe pot să mă mișc, pot simți cum bate o inimă. Ei spun că le țin de cald, că adun picăturile de apă de pe trupurile lor, însă poveștile mele sunt mai mult decât atât. Între două dimineți se întâmplă […]

Eu – profesorul de mâine

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Nescrise...

Când oamenii aud că sunt pe cale să devin profesor, majoritatea zâmbesc. Restul spun deschis că viitorul meu arată nu foarte roz. Apoi zâmbesc și ei. Ți se spune de salariile mici, de elevii cu probleme, agresivi și obraznici, de munca zadarnică pe care o vei face la o clasă gălăgioasă și iar de banii care nu îți vor ajunge. Nu m-am văzut niciodată în postura de profesor, până… nu de multă vreme. Ce aș putea spune unei generații născute […]

Unde pleacă fulgii de zăpadă când se topesc?

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Cele mai frumoase suveniruri pe care le poți lua cu tine sunt oamenii. Amintirile pe care le faci cu ei, cuvintele care îți rămân în suflet după despărțire și discuțiile care îți arată sufletul lor, cu tot cu visuri, temeri și idealuri. Așa că… Prieten nu te pot numi pentru că asta implică dovezile care să-ți fie de folos, or e nevoie de timp pentru o prietenie. M-am hotărât să îți fac o urare mai serioasă. Îți trimit cuvinte. Deși […]

Cum iubește un fulg de zăpadă o scânteie

Publicat pe Un comentariuPublicat în Nescrise...

– E liniște. S-a mutat universul. Am rămas doar eu, aici, așteptându-te. – Să vin? – Te aștept. – Cum te voi găsi? – Ascultă liniștea. Printre toate umbrele, ecourile surde și întunericul străin, ai să găsești o tăcere care vorbește, un ecou viu și o lumină care veghează. – Mă aștepți? – De-o viață întreagă. – Cât înseamnă o viață? – O așteptare. O dorință neîmplinită care-și cere răsăritul și oftatul în care auzi speranța fumegândă. – Aproape-am ajuns. […]

Unui vechi și drag prieten…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mi-am amintit azi că, într-un an ți-am spus la mulți ani în 31 decembrie. Încurcasem ziua. M-am mai gândit azi la zilele de școală pe care le-am petrecut în aceeași bancă. Ții minte când ai luat notă mai mare decât mine la un test la engleză? :)) Prietenia noastră… Când mă gândesc la tine, mă gândesc la o minune. Petrecând mult timp departe de casă, mă încurajez în momentele dificile, gândindu-mă la ceea ce Dumnezeu a făcut cu și prin […]

Înainte de mâine…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mă întorceam acasă. Era o dimineață limpede de 1 ianuarie. După ce am ajuns acasă, am scris rândurile de mai jos cu avântul unui curaj teoretic. 2016. Bucuria unei zile reci. Bucuria celui care se trezește în camera alăturată și vine să mă strângă în brațe. Bucuria de a auzi vocea cu care m-am obișnuit. Bucuria unei binecuvântări. Bucuria unei clementine cu feliuțe mici și aromate. Bucuria străduțelor liniștite. Început. 2016 își desface funda roșie și-și lasă prima filă în […]

The Gap of Time. Or the Fairy godmother’s gap in my life.

Publicat pe Un comentariuPublicat în Nescrise..., Recenzii

If you give me a book, you give me a world. My fairy godmother knows that. She bought one for my birthday. Besides chocolate and some butterflies, thiiiiiiiis book had my name on it. She wrote some words on the first page. Those words became, by far, my favorite dedication written by this amazing woman! But… I keep it for myself until I become what she wrote there. Soon, I hope. So, dear, dear FG, I promise. I promise I’ll […]

Crăciunul de zi cu zi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mă obosește tam tamul ăsta de sărbători. Mâncarea, curățenia, vizitele, cumpărăturile. Aglomerația și cozile in-fer-na-le. Bunătatea este scoasă de la naftalină și pusă alături de ciocolata ieftină, înfiptă între portocale. Colindători înghețați și netimpul pe care toți dăm vina. Oboseala. Miros de mâncare și zgomote fără consistență. Mă enervează. Doar de Crăciun ne îndemnăm la fapte bune. Și nici atunci; facem bilețele și schimbăm cadourile între noi. Vrem să primim cât mai multe, însă, dacă s-ar putea, să dăruim cât […]

Din inimă pentru altă inimă…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Drag, drag,  d r a g  prieten, Aș putea să scriu o grămadă de chestii vesele, să înșir lucruri care sună a gol și să te las fără nimic. But that would be lame and ordinary, îmi spuneai tu odată… Știu sigur c-am să trec de miezul nopții. Pentru că am impresia că stau de vorbă cu mine, așa, scriindu-ți. Iartă întrebările pe care mi le pun, dar știu că, pe undeva, suntem la fel. Și sper să am ceva […]

Către iubitul prietenei mele

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Îți scriam asta în noaptea dinaintea zilei tale de naștere. Am scris textul pe telefon în timp ce mă gândeam la anii petrecuți împreună, în banca aia care se mișca atunci când scriam după dictare. Îți amintești? :)) Îmi vin acum în minte o groază de întâmplări din liceu. Coronițele de la Cristina, râsetele din timpul orelor și… cât a trecut? Gândurile mele pentru tine sunt aceleași. Și să nu uiți că Pot să se mute munţii, pot să se […]

Poveste de spus la gura sobei

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

A fost odată o dimineață de luni. Cerul ei își sprijinea tâmplele de cerul pe care călcau pământenii. Era frig și erau stele în sufletul călătorului. Marți s-a pierdut undeva între luni și miercuri; amorțire de gheață și reverii. Miercuri și-a domolit frigurile. Privea cu drag numele scrise pe geamurile aburite ale trenului. Spre seară s-a înfuriat; oamenii erau nestatornici. De supărată ce era, s-a înserat mai devreme. Noaptea și trenul goneau prin zăpadă. Mi-am scos copilăria din pod. Avea […]

Trecutul are ochi de pisică

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am ținut o groază de pisici în casă. Da, în bloc. În ciuda acelor dacă înghiți un păr de mâț e bai! zgârie, nu se învață la lădiță, distruge perdelele, se învață cu mâncare fițoasă, se sălbăticesc, strică tapițeria aaaaaand so on, am avut o colecție de pufoșenii în apartament. Toate au primit nume ciudate. Majoritatea au ajuns la țară și au murit bătrâne și fericite.   Azi e ziua ei. A minunii ăsteia cu marea în ochi. Atena. Am […]

Viață suspendată și trăită în dor

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am luat o porție zdravănă de acasă. Mi-am vizitat fairy godmother-a. Sunt uimită; mereu am ceva bun de învățat de la ea. Toate șuturile (în undeva) pe care le-am primit de când am cunoscut-o m-au făcut să înaintez. Bine, după ture de bocit și de nu-s bună de nimic! Întotdeauna a avut ceva util să mă învețe. Am furat câteva replici, gesturi și idei de la ea. Mereu m-a inspirat să merg mai departe, să nu mă dau bătută și […]

Scrisoare către un copil nevăzător

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

  Citeam acum câteva zile că, dacă lumea întreagă ar fi oarbă, pe câți ai mai impresiona? Suflet drag. Am vrut să îți arăt lumea. Am vrut să îți pun cerul pe un umăr și să îți îndrept bărbia pentru ca privirea ta să umble pe cărările dintre ele. Am vrut să îți pun în palme pui de rândunică. Ba nu. Ghiocei. Pentru că nu iau totul cu ei atunci când pleacă. Am vrut să îți pun culorile curcubeului la […]

Dorul de casă are gust de spaghete

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Dorul de acasă are gust de spaghete. Și de îmbrățișări. Îmbrățișări dinastea n-ați mai văzut. Știți ce spun ele? Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce […]

Despre o seară rece și alte detalii

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mereu uit pe care parte e inima. Râdeți, faceți mișto, dar eu mereu uit. Norocul meu că am două cadre medicale în casă și aflu și unde e hipotalamusul și care-s alea două tipuri de hormoni pe care îi secretă și unde sunt depozitați. Așa. Revin. Aflu eu pe care parte e (iar cred că am uitat…), așa, și că e de mărimea pumnului… și asta am uitat. Nici interlocutorul meu nu era sigur. Eh, nu prea contează a zis […]

… ca niciodată

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am găsit oameni frumoși în călătoriile mele. Oameni care nu au rămas în vitrină doar pentru a fi admirați, ci oameni care mi-au intrat în suflet după ce au bătut la ușă. Oameni care au adus cu ei comori. Ca să am ce citi, asculta și răsfoi în iarna asta care mi se așterne peste suflet.   Vă invit și pe voi să ascultați. La mine e pe repeat de ieri. Aveți și textulețul aici. 🙂 – M-asculți?! – Își […]

Suflete condeie

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am fost cititor, scriitor, ascultător. Un condei printre multe alte condeie. Am plecat neștiind la ce să mă aștept. Am ajuns într-o Moldovă frumoasă și cu oameni și mai frumoși. Am realizat asta abia în ultima zi, când despărțirile mi-au furat lacrimile pe care nu știam că le am. Ce tot zic eu aici? Sigur o să uit ceva. Pentru că au fost atâtea… Și pentru că suvenirurile cu care se întoarce inima rămân lipite de suflet și devin amintirile […]

Inimi în globuri de sticlă

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

  Nu de multă vreme am auzit pe cineva rugându-se: Doamne, vindecă-ne rănile pe care ni le-au făcut alții și pe care ni le-am făcut singuri. Mi-a plăcut mult prima parte. Pentru că, ah, doar Dumnezeu știe cât de rănite ne sunt inimile astea de unii și de alții. Dar rănile pe care ni le-am făcut singuri? Doamne, eu mi-am făcut singură rănile? Eu? Cum să fac asta, Doamne? Doar noi doi știm cât de tare doare, cât de greu […]

Povești nemuritoare… updated

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

O inimă nu se fură. Oricât de frumos ar zâmbi el, oricât de frumoși ar fi ochii ei. Eu nu cred în jumătăți. Am mai zis eu asta și o mai spun. Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul să fie singur. Singur, nu incomplet. Omul s-a alintat și a spus că alt om e jumătatea lui. A făcut și melodii pe tema asta, dar aici e altă poveste.  Cu atâtea nunți fastuoase, cu atâtea logodne fancy sau […]

Lasă-mi…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am înțeles Doamne.  Am înțeles ce simți, atât cât pot pricepe, atunci când oamenii refuză iubirea Ta. Suntem jalnici, Doamne. Facem schimb de inimi zdrențuite pentru că ni se promite o iubire de o viață. Atât. Iubirea Ta este veșnică, pusă de o parte pentru noi. Și noi o respingem. Ne dăm inimile în mâinile celor mai înșelătoare ființe. Oamenii. Noi înșine. Facem schimb de priorități.  Dacă tu ai grijă de mine, eu am grijă de tine.  Dacă tu îmi […]

Factura la lumină

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

And They Lived Happily…..  tăiaaaaaaaaaaaați! În față e o trupă de parfumați care mai au bunul simț… cât de cât. În spate e restul, potoliți și ei. În dreapta… El, un ditamai puștan care se joacă pe telefon și îi spune mamei să tacă. Aham, așa pur și simplu „Taci am spus, taci!” Ea îi spune să își ia căștile și îi dă înainte cu poveștile. Are cu cine; în fața ei e o bunică vorbăreață. Îmi urăăăăăăăăăăăsc căștile care […]

Înainte se putea și fără. Acum nu.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

  First of all. Nu am nimic cu nimeni. Chiar nu am. Poate am scris într-un moment de neinspirație sau poate că am fost într-o pasă proastă. Înainte mergea și fără verighetă. Acum nu. Asta nu e de condamnat, after all. Măcar știe lumea că nu mai ești disponibil/ă când mergi singur/ă la cumpărături. Înainte mergea și fără inelul de logodnă. Se trimiteau scrisori. Sigur știți ce sunt alea? Dacă nu, vă explic. Poate își scriau pentru că știau despre […]

Jurământ

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am ajuns cu o oră mai devreme și cu un buchet de garoafe în brațe. Mă întorceam acasă. Acolo unde crescusem. Dar astăzi nu este despre mine. Este despre tine, drag prieten. Este despre alegerea ta. Despre Harul zilei de astăzi. Despre pecetea de sânge. Despre cel mai important jurământ al vieții tale. Mă crezi sau nu, ceea ce urmează să citeşti stă în ciornele din telefonul meu de câteva luni. Din iarnă mai exact. Când am auzit textul pentru […]

Rugăciunea de la miezul nopții

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

  Doamne, așa cum sunt, vin înaintea Ta. Așa cum nu am mai venit de multă vreme. Uite, îngenunchez aici. Îmi îngenunchez inima, mândria, privirea. Iată-mă. Fără rod, cu sufletul pustiu, cu lacrimi împietrite pe buze. Cu întrebări prea multe și răspunsuri ca niște piese pierdute de puzzle. Așa vin înaintea Ta. La cine să merg, Doamne? Mă urăsc. Mereu fac din Tine ultima soluție. Rezerva. Pentru că alerg la oameni. Îi ascult cu plăcere, le sorb minciunile, îi las […]

12+

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Azi a plouat. A fost ca o primă zi. Dacă n-aş fi ţinut evidenţa anotimpurilor, aş fi spus că e toamnă şi că şcoala trebuie să înceapă. Flori, festivităţi, felicitări, lacrimi. Am crescut în bănci. 12 ani am ascultat, am scris, am imitat. Am luptat, am obținut victorii, am fost înfrânți. Ne-am șlefuit.  Mulțumesc părinților care ne-au fost primii dascăli. Vă mulțumesc pentru diminețile în care ne-ați trezit și ne-ați dus la școală. Mulțumim pentru încurajări și mustrări. Fără voi, […]

To my dearest soulmate

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Și astăzi ca și atunci. Am ascultat-o în 4 ani povestind despre viața ei pe care puțini o știu în detaliu. Mulți o judecă, mulți nu o înțeleg. Eu am înțeles-o la un moment dat. Și am început s-o admir. O văd venind la școală de 4 ani cu un ghiozdan plin de optimism. Râde și mă face să râd. Când plecăm împreună acasă sub aceeași umbrelă, râdem până ne doare burta. Râdem pentru că ea știe să scoată din […]

Către iubitul prietenei mele

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Scriu pentru o cauză mai nobilă decât un buchet de trandafiri și o cutie de Raffaello. Cucerirea inimii ei nu se oprește în momentul în care ea spune da. Cuvintele cheie sunt pentru totdeauna. Prietene, să nu o lași niciodată singură la cumpărături. Du-te cu ea. Intră în cabina de probă și închide-i fermoarul la tot maldărul de rochii pe care ea le alege. Periază-i părul după ce face baie. Spune-i că e frumoasă când gătește și e plină de […]

Poveste negru-alb

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Nu avusesem o zi tocmai bună. Dar s-a întâmplat ceva. S-a întâmplat exact aşa cum trebuia să se întâmple. O străduţă cu sens unic şi asfalt încins. Deodată, am auzit un miorlăit slab şi piţigăiat.Vocea se auzea din coşul de gunoi de pe marginea trotuarului. Înăuntru era o pungă de Kaufland legată zdravăn cu un nod. Mi s-a părut că plasa respiră. O jumătate de oră mai târziu eram din nou acolo cu o foarfecă. Am îmbrâncit plasa. O respiraţie […]