Nescrise...

vezi ce nu se vede?

By on 05/17/2018

Vreau să-ți spun o poveste. Una pe care ai auzit-o, dar pe care nu ai văzut-o. N-ai văzut nici povestea din poveste. Ai fost orb. Nu știi să simți. Ascultă. l-am strigat. și-a umezit necuvintele și mi-a răspuns. Cred că dacă un nor și-ar fi suflecat fustele și și-ar fi scos picioarele de sub el, […]

Continue Reading

Nescrise...

zborul cărăbușului

By on 02/28/2018

Nu știu de unde a venit. Habar nu am cum se face un cărăbuș. Cine îi coase aripile, cine îl modelează, cine îl învață să zboare sau cine îi spune că e cărăbuș și nu altceva. L-am văzut, mi s-a spus că e cărăbuș. L-am văzut zburând și știu că e cărăbuș. Te-am văzut pe […]

Continue Reading

Nescrise...

Ziua proștilor

By on 02/14/2018

Am auzit recent pe cineva spunând că în fiecare dimineață se trezește câte un prost. Trebuie doar să-l găsești. Am consemnat și ziua îndrăgostiților în calendar. E musai să fie în calendar ca să avem ce sărbători. Câte-un Ion, o Maria, un Andrei. Ăștia cu nume ciudate stau pe margine și înghit în gol. Nu […]

Continue Reading

Nescrise...

Iubirea care dă bine

By on 12/23/2017

Ieri am auzit o expresie care mi-a dat de gândit… și noi ca ortodocșii, la Crăciun și la Paște! Am înțeles atunci că ortodocșii n-au nicio treabă. La fel de bine se poate spune și noi ca Alexandra, la Crăciun și la Paște! Am înțeles și că se citește mai concretizăm și noi iubirea din haști […]

Continue Reading

Nescrise...

Nu există mâine

By on 12/21/2017

Devin specialistă la numărătoarea inversă. Îmi pregătesc discursuri care vin după 3, 2, 1, 0. Câteodată spun bună dimineața, ai grijă de tine, îmi lipsești. Alteori, discursul meu e o fugă până la gară și o îmbrățișare prelungită, arahide cu sare, scrisori numerotate și dovlecei pané. Geamurile erau aburite, ca și cum cerul și-ar fi turtit nasul […]

Continue Reading

Nescrise...

Resturi

By on 12/06/2017

În seara asta caut povești, mănânc mandarine și țin un iepuraș în brațe. Are blăniță pufoasă, urechi lungi și năsucul i se mișcă odată cu mustăcioarele. Poate îmi adoarme în brațe. E așa de cald. Îl aud sosind. Îl văd dinainte să deschidă ușa. Nasul i-a înghețat, mâinile la fel, iar de talpa ghetelor are […]

Continue Reading

Nescrise...

pastel cenușiu

By on 11/02/2017

Cred că tot întunericul din gară s-a luat după mine. Azi noapte mi-a furat umbra. Acum, umbra mea e doar o pată mare, deformată care mă urmărește. Ah, și frigul. Și frigul s-a luat de mine. M-a îmbrăcat cu el. Și nici el nu pleacă. S-a oprit și m-a întrebat la ce mă gândesc. nici […]

Continue Reading

Nescrise...

habarnu am ceseîntâmplă

By on 11/01/2017

vin acasă mai bătrână cu trei ani. era un fotoliu în stradă. De ce l-or pus acolo? De ce tocmai acolo? Recunosc, e plăcut să te așezi când te dor știrile, vremea, cuvintele. m-am tăiat în biletul de tren. Mi-am crestat buricul degetului și am stors o picătură deformată de sânge. era noapte când am […]

Continue Reading

Nescrise...

Ce vezi de sus

By on 10/25/2017

Te iubesc, Paul. Se vedea din turnul bisericii. Pe un perete. Din centrul orașului. Cer gri, clădiri înghesuite, gândul că în curând trebuie să pleci, culorile de toamnă și mâinile tale strânse în jurul meu. Artă de stradă și o declarație ce se vede de la zeci de metri înălțime. Paul, tu știi că ea […]

Continue Reading

Nescrise...

Aripile de pe trotuar

By on 10/02/2017

M-am întors acasă cu flori de grădină. Nu au prins bruma, spunea ea. Ciudat. Au fost aduse tocmai din acel loc. Locul de care mi-e teamă. Locul în care am pierdut, dar am și câștigat. Curajul meu arată întocmai ca și ghetuțele de toamnă pe care le-am scos din dulap; prăfuit. Pentru că acasă, inima […]

Continue Reading

Nescrise...

Muzica perioadei de radioterapie

By on 09/28/2017

„Se întâmplă, de multe ori, să îmi intre în cap melodii și versuri pe care le dezaprob total. Încerc întotdeauna să renunț la ele, dar abundența difuzării în mall-uri, la radio sau TV mă împiedică”. Simona Pop are dreptate. Am aceeași problemă. Le auzi peste tot, ți le mai și fredonează colegii șiiii, ca să […]

Continue Reading

Nescrise...

Poveste de septembrrrrie

By on 09/26/2017

Întodeauna mi-a plăcut să ascult povești. Casete, teatru radiofonic, vocea tatălui sau a mamei citind înainte de culcare. Încă îmi plac poveștile. Mai jos puteți să ascultați o poveste care a început cu un ce-ar fi dacă…? Am scris amândoi, am râs împreună, am înregistrat și am rugat-o pe Andreea Marin să ne ajute cu […]

Continue Reading

Nescrise...

Cum dorești!

By on

De la o carte la un laptop, de la un ceas la o cămașă, de la un telefon la un televizor, toți avem lucruri pe care dorim să le vindem la un moment dat. Poate că le-ai stivuit într-o cutie de carton și, cum niciunul dintre prietenii tăi nu a venit la licitație, ștergi praful […]

Continue Reading

Nescrise...

Invitație la nuntă

By on 09/03/2017

Mereu plâng la nunți. Mereu mă uit să văd dacă se țin de mână. Mereu mă uit după gesturile mici de tandrețe, de nu mai pot de dragul tău, de azi ești a mea. Da, plâng la nunți. Mai ales când mirilor li se pun întrebările. Azi, când și-au spus DA, s-au privit. Au spus […]

Continue Reading

Nescrise...

Dumnezeu e ca Mama.

By on 08/11/2017

#șușoteală – Sora mea e disperată după pisici. (ză minunea de frati-miu) – Și eu. (ză copilul cu ciocolată pe guriță și cu o mimică gen și ce-i rău la asta?) Discuție între un copil de 7 ani și altul cam de aceeași vârstă, presupun. Dap, recunosc. Sunt o disperată/pasionată/nebună când vine vorba de pisici. […]

Continue Reading

Nescrise...

rămâi.

By on 06/24/2017

Să îți uiți lumea. Să o uiți și să rămâi aici. Respiră adânc și dezbracă-ți umerii cu răbdare, lasă să-ți cadă haosurile pe podea. Dă-ți jos umbrele. Uită-le; vor pleca. Apropie-te. Așază-te lângă mine. Desfă-mi stelele din păr, dă-mi jos cerul înnorat de pe tâmple. Ia-mi zilele de ieri de pe umeri, ia-mi gândurile ruginite […]

Continue Reading

Nescrise...

Păpușa de la malul mării

By on 06/21/2017

Ne cunoaștem de când eram mică. Ea nu mi-a spus niciodată câți ani are. Nici care e adevărata culoare a ochilor ei. Poate albastră, când stau deasupra ei. Poate verde, atunci când trupurile noastre devin una. Poate cenușiu, atunci când cerul îi stă pe umeri și o face să țipe sub zborul pescărușilor. Mi s-a […]

Continue Reading

Nescrise...

care-i faza cu anii de la bord

By on 06/19/2017

Maturizarea vine și cu bune și cu rele. Ca orice altceva, de altfel. Îmi amintesc de momentele din copilărie în care voiam să ajung și eu să beau cafea. Voiam să fac lucrurile pe care le făceau oamenii mari, such as stat afară până târziu, citit până târziu, culcat târziu and so on. După ce […]

Continue Reading

Nescrise...

Drumul spre casă

By on 05/21/2017

Garoafele au ochii larg deschiși. Așteptau. Mă rog să nu adoarmă înainte să ajungi tu acasă. Mâncarea se răcește pe masă. Așa e mereu. Viața nu e corectă, iar noi suntem singuri. Mai devreme sau mai târziu. Avem cărări pe care le străbatem singuri, rugăciuni pe care le facem fără ca nimeni să știe cât […]

Continue Reading

Nescrise...

Cântec de leagăn

By on 05/05/2017

Am făcut înconjurul lumii. Balta de pe trotuarul din fața casei lui, râul în care se scăldau în copilărie, marea care s-a oglindit în ochii ei, oceanul la care visează amândoi, ceața care încununează piscurile cele mai înalte. Am alunecat pe umbrela care îi făcea să meargă ținându-se de mână și de acolo am ajuns […]

Continue Reading

Nescrise...

N-am să mai spun „te iubesc”.

By on 04/30/2017

Gata dragobetele, sfântul valentin, martie cu toată mulțimea de flori, mărțișoare, cadouri și surprize. Nu mai vezi băieți cu trandafiri în fața blocului, fete cu buchete imense și cutii de Raffaello. Gata, că v-o ajuns. Următorul te iubesc…. știți voi, ca la fast and furious: …va urma. Știți de ce se promite luna de pe […]

Continue Reading

Nescrise...

Nu vorbi, arată-mi.

By on 04/17/2017

Transpune-mi cuvântul în faptă. Nu-mi spune nimic dacă nu-mi poți arăta ceea ce rostești. Știi de ce? Pentru că vorbim prea mult și trăim prea puțin. Rostim prea multe cuvinte și nu ne mai rămâne timp de fapte. E ca și cum ai promite unui om însetat apă și i-ai aduce doar cana goală. Pentru […]

Continue Reading

Nescrise...

Până când?

By on 04/09/2017

Dragostea cu care am crescut nu s-a schimbat. E aceeași. Rabdă, suferă, așteaptă, se roagă, plânge împreună cu cei ce plâng și se bucură împreună cu cei ce se bucură. Oamenii de acasă încă mai au nume pentru ea. Încă mai văd inimi curate, tineri care se țin de mână și îngenunchează în fața altarului, […]

Continue Reading

Nescrise...

Scrisoare fără destinatar

By on 03/27/2017

Mi-am dat întâlnire cu inima mea. Încep să fac ordine într-o lume imensă, cu multe secrete, cu multe ușițe zăvorâte. Cine-ar fi crezut că doare atât de crunt atunci când te hotărăști să te înfrunți pe tine însuți? Nu știu dacă m-am întâlnit cu tine sau cu vechea eu. Și-au fost cuvinte liniștite. Calme. Naive, […]

Continue Reading

Nescrise...

Comori ascunse… la vedere

By on 03/24/2017

E soare. E cald, ramurile au mugurași, parcurile sunt pline de prichindei, florile acoperă zdrențele pământului, ies furnicuțele pe trotuar. Și ce? Ne-am pus hainele de iarnă în dulapuri, mâncăm înghețată, ieșim mai mult la plimbare, cei dragi ne așteaptă acasă cu masa pusă și cu brațele deschise. Și ce? Ne-am dat jos din pat […]

Continue Reading

Nescrise...

Povestește-mi…

By on 03/23/2017

S-a început o lume nouă pentru mine. O lume în care acasă începe să însemne tot mai mult o inimă. Zilele au trecut încet. Luni a fost frig. A plouat. Marți a apărut soarele. Miercuri a fost cald. Acasă am găsit un buchet de viorele și ghiocei într-o ceașcă de porțelan. Primăvara. Viață.  Grevă. Bagajele […]

Continue Reading

Nescrise...

Femeie, tu…

By on 03/12/2017

” – Doss, nu sunt femeia care apare pe coperta revistelor. Nimeni nu arată așa. Femeia aceea e doar o plăsmuire a … – Nu m-am îndrăgostit de femeia de la ghișeu. – Da, dar… eu sunt doar conturul. Apoi, imaginea mea e prelucrată pe computer, mi se șterg ridurile, mi se micșorează nasul, mi […]

Continue Reading

Nescrise...

Aș vrea să fiu ce azi n-am fost…

By on 03/04/2017

Pădurea își plânge moartele; de sub zilele care au plecat în trecut, sufletul verde își deschide iarăși ochii. Bătrân, dar e altul. Și miroase a crud, a ghiocel, a pământ răscolit care se vindecă. Vântul mi se zbate în palmă. Iarna înfrântă sub sărutul primăverii. Și poate nu e nimic de spus. E doar sufletul […]

Continue Reading

Nescrise...

N-am să te pot iubi

By on 02/13/2017

Nu știu voi, dar eu am obosit; orice ai discuta, oriunde ai fi, cu oricine ai vorbi auzi despre sex, cine cu cine s-a mai cuplat, care cu care, unde, cum, când, de câte ori and so on. Aia e prietena nu știu cui, ăla a făcut așa, s-au despărțit, stau împreună, nu mai stau, […]

Continue Reading

Nescrise...

Eu – profesorul de mâine

By on 01/14/2017

Când oamenii aud că sunt pe cale să devin profesor, majoritatea zâmbesc. Restul spun deschis că viitorul meu arată nu foarte roz. Apoi zâmbesc și ei. Ți se spune de salariile mici, de elevii cu probleme, agresivi și obraznici, de munca zadarnică pe care o vei face la o clasă gălăgioasă și iar de banii […]

Continue Reading

Nescrise...

Cum iubește un fulg de zăpadă o scânteie

By on 01/01/2017

– E liniște. S-a mutat universul. Am rămas doar eu, aici, așteptându-te. – Să vin? – Te aștept. – Cum te voi găsi? – Ascultă liniștea. Printre toate umbrele, ecourile surde și întunericul străin, ai să găsești o tăcere care vorbește, un ecou viu și o lumină care veghează. – Mă aștepți? – De-o viață […]

Continue Reading

Nescrise...

Unui vechi și drag prieten…

By on 12/30/2016

Mi-am amintit azi că, într-un an ți-am spus la mulți ani în 31 decembrie. Încurcasem ziua. M-am mai gândit azi la zilele de școală pe care le-am petrecut în aceeași bancă. Ții minte când ai luat notă mai mare decât mine la un test la engleză? :)) Prietenia noastră… Când mă gândesc la tine, mă […]

Continue Reading

Nescrise...

Înainte de mâine…

By on

Mă întorceam acasă. Era o dimineață limpede de 1 ianuarie. După ce am ajuns acasă, am scris rândurile de mai jos cu avântul unui curaj teoretic. 2016. Bucuria unei zile reci. Bucuria celui care se trezește în camera alăturată și vine să mă strângă în brațe. Bucuria de a auzi vocea cu care m-am obișnuit. […]

Continue Reading

Nescrise...

Crăciunul de zi cu zi

By on 12/24/2016

Mă obosește tam tamul ăsta de sărbători. Mâncarea, curățenia, vizitele, cumpărăturile. Aglomerația și cozile in-fer-na-le. Bunătatea este scoasă de la naftalină și pusă alături de ciocolata ieftină, înfiptă între portocale. Colindători înghețați și netimpul pe care toți dăm vina. Oboseala. Miros de mâncare și zgomote fără consistență. Mă enervează. Doar de Crăciun ne îndemnăm la […]

Continue Reading

Nescrise...

Către iubitul prietenei mele

By on 12/09/2016

Îți scriam asta în noaptea dinaintea zilei tale de naștere. Am scris textul pe telefon în timp ce mă gândeam la anii petrecuți împreună, în banca aia care se mișca atunci când scriam după dictare. Îți amintești? :)) Îmi vin acum în minte o groază de întâmplări din liceu. Coronițele de la Cristina, râsetele din […]

Continue Reading

Nescrise...

Poveste de spus la gura sobei

By on 12/08/2016

A fost odată o dimineață de luni. Cerul ei își sprijinea tâmplele de cerul pe care călcau pământenii. Era frig și erau stele în sufletul călătorului. Marți s-a pierdut undeva între luni și miercuri; amorțire de gheață și reverii. Miercuri și-a domolit frigurile. Privea cu drag numele scrise pe geamurile aburite ale trenului. Spre seară […]

Continue Reading

Nescrise...

Trecutul are ochi de pisică

By on 11/04/2016

Am ținut o groază de pisici în casă. Da, în bloc. În ciuda acelor dacă înghiți un păr de mâț e bai! zgârie, nu se învață la lădiță, distruge perdelele, se învață cu mâncare fițoasă, se sălbăticesc, strică tapițeria aaaaaand so on, am avut o colecție de pufoșenii în apartament. Toate au primit nume ciudate. […]

Continue Reading

Nescrise...

… ca niciodată

By on 09/19/2016

Am găsit oameni frumoși în călătoriile mele. Oameni care nu au rămas în vitrină doar pentru a fi admirați, ci oameni care mi-au intrat în suflet după ce au bătut la ușă. Oameni care au adus cu ei comori. Ca să am ce citi, asculta și răsfoi în iarna asta care mi se așterne peste […]

Continue Reading

Nescrise...

Suflete condeie

By on 09/13/2016

Am fost cititor, scriitor, ascultător. Un condei printre multe alte condeie. Am plecat neștiind la ce să mă aștept. Am ajuns într-o Moldovă frumoasă și cu oameni și mai frumoși. Am realizat asta abia în ultima zi, când despărțirile mi-au furat lacrimile pe care nu știam că le am. Ce tot zic eu aici? Sigur […]

Continue Reading

Nescrise...

Inimi în globuri de sticlă

By on 09/02/2016

  Nu de multă vreme am auzit pe cineva rugându-se: Doamne, vindecă-ne rănile pe care ni le-au făcut alții și pe care ni le-am făcut singuri. Mi-a plăcut mult prima parte. Pentru că, ah, doar Dumnezeu știe cât de rănite ne sunt inimile astea de unii și de alții. Dar rănile pe care ni le-am […]

Continue Reading

Nescrise...

Lasă-mi…

By on 08/31/2016

Am înțeles Doamne.  Am înțeles ce simți, atât cât pot pricepe, atunci când oamenii refuză iubirea Ta. Suntem jalnici, Doamne. Facem schimb de inimi zdrențuite pentru că ni se promite o iubire de o viață. Atât. Iubirea Ta este veșnică, pusă de o parte pentru noi. Și noi o respingem. Ne dăm inimile în mâinile […]

Continue Reading

Nescrise...

Factura la lumină

By on 08/12/2016

And They Lived Happily…..  tăiaaaaaaaaaaaați! În față e o trupă de parfumați care mai au bunul simț… cât de cât. În spate e restul, potoliți și ei. În dreapta… El, un ditamai puștan care se joacă pe telefon și îi spune mamei să tacă. Aham, așa pur și simplu „Taci am spus, taci!” Ea îi […]

Continue Reading

Nescrise...

Înainte se putea și fără. Acum nu.

By on 08/06/2016

  First of all. Nu am nimic cu nimeni. Chiar nu am. Poate am scris într-un moment de neinspirație sau poate că am fost într-o pasă proastă. Înainte mergea și fără verighetă. Acum nu. Asta nu e de condamnat, after all. Măcar știe lumea că nu mai ești disponibil/ă când mergi singur/ă la cumpărături. Înainte […]

Continue Reading

Nescrise...

Jurământ

By on 06/26/2016

Am ajuns cu o oră mai devreme și cu un buchet de garoafe în brațe. Mă întorceam acasă. Acolo unde crescusem. Dar astăzi nu este despre mine. Este despre tine, drag prieten. Este despre alegerea ta. Despre Harul zilei de astăzi. Despre pecetea de sânge. Despre cel mai important jurământ al vieții tale. Mă crezi […]

Continue Reading

Nescrise...

Rugăciunea de la miezul nopții

By on 06/19/2016

  Doamne, așa cum sunt, vin înaintea Ta. Așa cum nu am mai venit de multă vreme. Uite, îngenunchez aici. Îmi îngenunchez inima, mândria, privirea. Iată-mă. Fără rod, cu sufletul pustiu, cu lacrimi împietrite pe buze. Cu întrebări prea multe și răspunsuri ca niște piese pierdute de puzzle. Așa vin înaintea Ta. La cine să […]

Continue Reading

Nescrise...

12+

By on 06/03/2016

Azi a plouat. A fost ca o primă zi. Dacă n-aş fi ţinut evidenţa anotimpurilor, aş fi spus că e toamnă şi că şcoala trebuie să înceapă. Flori, festivităţi, felicitări, lacrimi. Am crescut în bănci. 12 ani am ascultat, am scris, am imitat. Am luptat, am obținut victorii, am fost înfrânți. Ne-am șlefuit.  Mulțumesc părinților […]

Continue Reading

Nescrise...

To my dearest soulmate

By on 03/25/2016

Și astăzi ca și atunci. Am ascultat-o în 4 ani povestind despre viața ei pe care puțini o știu în detaliu. Mulți o judecă, mulți nu o înțeleg. Eu am înțeles-o la un moment dat. Și am început s-o admir. O văd venind la școală de 4 ani cu un ghiozdan plin de optimism. Râde […]

Continue Reading

Nescrise...

Către iubitul prietenei mele

By on 08/03/2015

Scriu pentru o cauză mai nobilă decât un buchet de trandafiri și o cutie de Raffaello. Cucerirea inimii ei nu se oprește în momentul în care ea spune da. Cuvintele cheie sunt pentru totdeauna. Prietene, să nu o lași niciodată singură la cumpărături. Du-te cu ea. Intră în cabina de probă și închide-i fermoarul la […]

Continue Reading

Nescrise...

Poveste negru-alb

By on 07/22/2015

Nu avusesem o zi tocmai bună. Dar s-a întâmplat ceva. S-a întâmplat exact aşa cum trebuia să se întâmple. O străduţă cu sens unic şi asfalt încins. Deodată, am auzit un miorlăit slab şi piţigăiat.Vocea se auzea din coşul de gunoi de pe marginea trotuarului. Înăuntru era o pungă de Kaufland legată zdravăn cu un […]

Continue Reading