Narnia mea începe cu B

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Bistrița mea. A c a s ă

Când m-am trezit azi dimineață, Bistrița mea era de poveste. Avea câte o Narnie la fiecare felinar. De muuuuuuultă vreme nu a mai nins așa. Când eram mică, încă de la mijlocul lui noiembrie îl întrebam dacă a nins; de cum mă trezeam, eram cu nasul lipit de fereastra bucătăriei. Vă dați seama ce bucurie era când, după săptămâni de așteptare și întrebări, mă trezeam, iar parcul din spatele blocului era alb.   Da, știu că știți că a nins […]

Jurnal de octombrrrrrrrie

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Bistrița mea. A c a s ă

Și m-am oprit din citit cursul de folclor literar. E teribil dorul de casă. Dar mi-a venit acasă aici astăzi. Mi-a venit Bistrița în două mâini mititele care m-au luat în brațe. Mi-a venit acasă în porții mici. Sunt acasă. Am ajuns. A C A S Ă . Înțelegi? Acasă… Îmi tot spun asta de când am ajuns ca să nu uit. Gust de acasă.  De n o i .  De împreună. De bine-ai venit. De mi-a fost dor. Dor, […]

„Libera me, Domine…”

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Bistrița mea. A c a s ă

Bistriţa e casa sufletului meu. Aici mi-am deschis ochii şi mi-am învăţat inima să facă primii paşi. Aici am învăţat să scriu zile şi aşteptări, să cânt visuri şi să plâng schimbări. Aici, cerul îşi înţeapă amurgul în turnul Bisericii, picurându-i întunericul pe ziduri. Bistriţa e ecoul Missei Încoronării şi vocile coriştilor ce răsună dincolo de vitralii. (Bistriţa din noi)   Au trecut două zile, iar eu încă fredonez. Ultimul concert. Al meu. Liceul de Muzică al Bistriţei va continua să […]

Bistrița din noi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Bistrița mea. A c a s ă

„Bistriţa, oraşul care m-a iubit întotdeauna, chiar şi atunci când l-am ignorat, s-a trezit într-o dimineaţă, tiptil, fără zgomot, şi… m-a tras de mânecă. Mă întorsesem de pe alte meleaguri, purtând gustul ţărmului străin în suflet şi îmbrăţişarea altui orizont. Liniştea sub care oraşul respira amorţit, mă făcu să păşesc cu grijă, de teamă să nu spulber chemarea ascunsă. Prima zi a lui septembrie se furişa pe lângă umbra mea; eram acasă şi totuşi, unde mă aflam? De atâtea ori […]