Bilet dus-întors

2275e9faa05f48cc622dbc72ba676d15

Urmele tale prin lumea aceasta se măsoară în numărul persoanelor care te așteaptă să te întorci undeva: la gară, în aeroport, în gând… (Anonim)

Așteptam să plec acasă. O vrăbiuță începu să țopăie ceva mai încolo de banca pe care mă așezasem. Mă privea cu ochii mititei și vii de parcă aștepta, de parcă știa… Stai, am biscuiți, nu pleca… Bingo! I-am găsit. Uite! Am aruncat un biscuite fărâmițat, sperând ca micuța să nu se sperie. A apucat o bucată și mi-a ciripit înapoi cu ea în cioc. M-am topit literalmente.

De aproape un an întreg adun amintiri din gările de pe traseu. Lecții, lacrimi, victorii, speranțe. Mâini calde și începuturi de zâmbete, îmbrățișări. Bărbia care tremură pe umărul celui care rămâne, binecuvântarea primită înainte de plecare, rugăciuni care durează minute, ore…

Îți auzeam zâmbetul. Zâmbeai. Râdeai. Ai stat cu mine, m-ai făcut să uit că aștept.
Zâmbetul care sărută.
Zâmbetul care încurajează.
Zâmbetul care promite revederea.

Plecăm cu speranța revederii în suflet. Și cu bilețele ascunse în buzunare mici. Și cu binecuvântări rostite odată cu răsăritul soarelui.

Și… cine poate spune despre revederi mai bine decât cel care știe ce înseamnă așteptarea?

Sursă fotografie: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *