Nescrise...

În 2019 vreau să fiu o linguriță

01/03/2019

2018 a fost un an plin. Cu de  t o a t e  .  Cu bune. Cu mai puțin bune. Cu rele. Cu foarte rele. Niciodată nu am reușit să mă țin de un plan. Nici de cele din sesiune. Nici de cel de citire al Bibliei. Cred că dacă aș aduna toate orele anului 2018, ore în care am muncit serios și am făcut ceva durabil și vizibil, ei bine… nu ar ieși multe la socoteală. Am pierdut MULT timp pe Instagram, Facebook, Pinterest. Am mai pierdut timp citind cărți proaste, și când spun asta mă refer la cărțile care nu mi-au schimbat obiceiurile proaste, nu m-au învățat nimic, nu m-au încurajat, nu mi-au spus nimic nou. Mi-am mai pierdut timpul bârfind, judecând oameni, urându-i chiar pe unii din ei. Nu mai știu ce filme am văzut, dar cred că nu toate meritau timpul meu. Nu mai știu câte lucruri am lăsat nefăcute, dar sunt sigură că pe unele nu voi mai avea șansa de a le termina… poate niciodată.

La început de 2019 mă văd un om cu multe goluri. În vorbire, în faptă, în trăire. Și totuși, aș uita de vorbire. Pentru că mereu am spus, de prea puține ori am făcut. Undeva în vara lui 2018, am urmărit o emisiune. Scriitorul israelian Amos Oz vorbea despre cărți, despre scris, despre viață. La un moment dat, gazda emisiunii își pune o linguriță în buzunar. Acolo unde pui batista. Sau florile. Scriitorul a zâmbit. Am aflat semnificația gestului și am hotărât să o păstrez. Să o țin minte. Să o dau mai departe.

O linguriță de miere.
De sare.
De lumină.
Asta putem fi și face.

E adevărat, într-un incendiu nu poți face prea multe cu o linguriță. Dar cu mii de lingurițe? Dar cu și mai multe? Și apoi, eu cred tare că polonicul a apărut din cauză că lingurița s-a adâncit de la atâta dres și meșterit acolo unde era nevoie. Anul ăsta aș vrea să încep cu lingurița. Că de pornit cu ceaunul și găleata am tot pornit… dar m-am oprit la jumătate. Nici acolo, uneori.

Totuși, 2018 a fost un an pliiiiiiiiiiiiiiiiiin de binecuvântări. De lecții. De zile în care am văzut că planurile mele nu înseamnă mare lucru. De zile care m-au învățat că nu am nimic dacă nu am o inimă mulțumitoare. De zile în care toate cuvintele mi-au fost verificate și… găsite mincinoase. Între Crăciun și Anul Nou cineva mi-a spus că viața merită să fie trăită simplu și că bucuria vine din lucrurile mici, de fapt. Mda, avea dreptate. Cred că aici găsim leacul pentru nemulțumire, cârtit, grabă, nebăgare de seamă și … sacul ăsta e fără fund. Da, viața trebuie să fie simplă, altfel ne scapă printre degete și avem impresia că timpul fuge prea repede.

Aș scrie câteva dintre binecuvântările din 2018. Ca să nu uit. Ca să nu uiți nici tu, cititorule.

am pierdut șirul… vremea călduroasă din septembrie. valurile mării. cărțile noi. plimbările prin librării. portul. muzeele. cuvintele de încurajare. nunta. buchetul. rochia. ploile. buchetele de flori. părul care stătea perfect fără să-i fac nimic. îmbrățișările de după lungile despărțiri. mesajele. curierul care suna să cobor după pachet. băile fierbinți. șosetele pufoase. hotelul ăla. fotografiile. prima zăpadă. ghioceii. mărțișoarele. vestea. ceaiul fierbinte. pizza. ciocolata. chipsurileeeeeeee. agendele. cărțile de colorat. filmul bun. timpul petrecut cu cei dragi, acasă. brăduțul împodobit. motanul. ciorba reușită din prima. pastele. vorba bună. omul prietenos. portbagajul încărcat cu bunătăți de la bunica. prăjiturile. banii primiți pe neașteptate. zilele fără alarmă. plimbările lungi cu mașina. lenjeria nouă de pat. fructele dulci și proaspete. roșiile de grădină. dovlecei. mujdei. floricele de porumb calde. lasagna. bluza nouă. singura linguriță curată pe care o găsești când vrei să pui zahăr în cafeaua de dimineață…

 

Sursă fotografie: Pinterest

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *