Nescrise...

Ziua proștilor

02/14/2018

Am auzit recent pe cineva spunând că în fiecare dimineață se trezește câte un prost. Trebuie doar să-l găsești.

Am consemnat și ziua îndrăgostiților în calendar. E musai să fie în calendar ca să avem ce sărbători. Câte-un Ion, o Maria, un Andrei. Ăștia cu nume ciudate stau pe margine și înghit în gol. Nu tu net suplimentar, nu tu minute nelimitate, nu tu pupici online…

Suntem niște proști universali. Credem tot și suntem cei mai deștepți. De la mesajele de pe whatsapp până la reclamele din stânga/dreapta site-urilor pe care le deschidem, putem fi prostiți și manipulați ridicol de ușor. Dăm mai departe mesajele că de nu, suntem blestemați, distribuim icoane ca să avem noroc în timp ce suntem la volan și ne verificăm messenger-ul. Zilele trecute am primit un mesaj legat de ceva-extraordinar-de-rău-vai-de-noi-aoleu-hai-să-dăm-mai-departe-să-facem-ceva. După ce persoana-mesager a primit răspunsul cum că vestea e veche de câțiva ani și că nu e chiar așa, răspunsul a fost da, mno, păi am primit și eu mesajul.

Suntem experți. Știm medicină, știm politică, știm totul. De unde, contează mai puțin. Whatsapp, Facebook, Insta, nu contează. Ai văzut tu acolo, așa e. Cărțile de specialitate sau oamenii care au fost instruiți să îți spună una alta, mizilic. Dacă d Goe sau Ionel din Vizita lui Caragiale ar fi personaje reale, ar fi copiii ăia cu blugii sfâșiați, molfăitorii de gumă ce apar în fața profilor cu mâinile în buzunare și care se răstesc la părinți că nu știu să deschidă calculatorul. Suntem proști, dom’le. De aia suntem ca termitele între și după sărbători și cumpărăm orice, indiferent de calitate și preț. Avem prea multă informație și nu știm ce să facem cu ea.

La cofetărie:

– No, ți-ai scos nevasta la prăjitură de ziua îndrăgostiților!
– Da, mno, în noaptea asta lucrez, măcar atât să fac.
Tanti îi recomandă prăjiturile în formă de inimioară și nenea cumpără.
– Trandafir își ia singură, hăhă.

Magazinele sunt pline de inimioare și inumuțe și de proști care se mulțumesc să iubească tipic. No, asta e. Bine că se iubește și așa. În cealaltă tabără sunt cei care refuză să pună într-o inimioară data de azi în calendar și se uită chiorâș la cei care ies cu flori și ciocolată din magazine.

A așteptat până a plecat mașina. Era dimineață devreme, frig și întuneric. Dar a așteptat acolo până a plecat. Ca să vadă că sunt bine. Mi-a spus să-l sun când ajung. M-a așteptat cu mâncare. Știu că se trezea și mă ținea de mână când plângeam sau când aveam febră.

Cea mai frumoasă definiție a zilei de 14 februarie mi-am făcut-o din ce am văzut. Timp petrecut alături de cel drag. Să-i faci pe plac chiar dacă pentru tine e ceva stupid, plictisitor sau nesemnificativ. E o definiție a zilei petrecute acasă, acolo unde sunt cei dragi. E o definiție a zilei universale în care se trezește prostul și are șansa de a nu fi ca ceilalți. Șansa de a iubi altfel.

În altă ordine de idei, ca să nu mai fiu acuzată că scriu trist și că ceva nu-i în regulă cu mine, totu-i roz, vine primăvara, au apărut ghioceii, a mai trecut o zi cu bine și am scăpat de o sesiune. 🙂

Sursă fotografie: Pinterest

 

  1. Depictând așa de clar realitatea, întristezi pe toată lumea… Nu poți inventa și tu o realitate alternativă unde ,,prostul” și ,,proasta” ignoră isteriile societății și ascultă sinceritatea ? :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *