Unui vechi și drag prieten…

Publicat pe Publicat în Nescrise...

Mi-am amintit azi că, într-un an ți-am spus la mulți ani în 31 decembrie. Încurcasem ziua. M-am mai gândit azi la zilele de școală pe care le-am petrecut în aceeași bancă. Ții minte când ai luat notă mai mare decât mine la un test la engleză? :)) Prietenia noastră…

Când mă gândesc la tine, mă gândesc la o minune. Petrecând mult timp departe de casă, mă încurajez în momentele dificile, gândindu-mă la ceea ce Dumnezeu a făcut cu și prin tine. Și încerc să-mi spun (să cred) că Dumnezeu face miracole acolo unde oamenii nu mai dau șanse. Acolo unde oamenii, bazându-se pe propriile puteri și experiențe, se cred mari și tari și își permit să dea verdicte.

Am văzut într-o zi un porumbel fără piciorușe. Ți-e milă de el, nu-i așa? Te gândești la faptul că micuțul zburător nu poate merge, nu poate sta pe o creangă, nu poate să-și odihnească aripile. Însă concentrată fiind pe drama porumbelului fără picioare, am uitat cel mai important lucru. El avea aripi!

De câte ori te-ai simțit singură? De câte ori ți-au pierit toate speranțele și ți s-au năruit toate visurile? De câte ori ai plâns pentru că nu ai avut nimic altceva decât un prezent repetat la nesfârșit, uși închise și înrebări fără răspuns? Ai uitat că ai aripi… Da, ne ia ceva timp uneori. Mult timp. Pierdem toată speranța până când realizăm că noi avem un sprijin, însă nu în om. Nu în promisiunile lui. Nu în puterile lui. Dumnezeul nostru are răspunsurile Lui, planuri pe care noi nu le înțelegem întotdeauna și limanuri la care noi nu ne-am fi gândit niciodată. Dumnezeu ne face aripi. Ne pregătește. Ne prelucrează până când chipul Lui se oglindește pe deplin în noi.

Îmi doresc să rămâi aproape de El. Să te încrezi în El. Să te ascunzi în El. Să îți pui în mâinile Lui toate visurile și planurile tale. Ziua de mâine și veșnicia. Totul.

Îmi lipsești. Mi-aș dori să fie oameni ca tine acolo unde merg. Să am minunea în fața ochilor ca să nu descurajez atât de des. La mulți ani binecuvântați de și cu El, om frumos și drag!

Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!“ bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna. Când gânduri negre se frământă cu grămada înlăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.

Sursă fotografie: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *