Unde pleacă fulgii de zăpadă când se topesc?

Publicat pe Publicat în Nescrise...

Cele mai frumoase suveniruri pe care le poți lua cu tine sunt oamenii. Amintirile pe care le faci cu ei, cuvintele care îți rămân în suflet după despărțire și discuțiile care îți arată sufletul lor, cu tot cu visuri, temeri și idealuri.

Așa că…

Prieten nu te pot numi pentru că asta implică dovezile care să-ți fie de folos, or e nevoie de timp pentru o prietenie. M-am hotărât să îți fac o urare mai serioasă. Îți trimit cuvinte. Deși o poveste nu ține de cald sau de foame, nici de urât, nici nu vindecă, totuși, cuvintele rămân. Așa că, fă liniște în suflet și citește cu inima.

Era o dimineață rece. Parcarea era plină de mașini. Toți se întorseseră acasă. Erau acasă. Căminele erau împodobite încă, portocalele tăceau în grămăjoare, iar mâinile tuturor erau calde de la atâtea îmrățișări și urări de bine. Ianuarie venise tăcut, ca o filă pe care te pregătești să desenezi ceva. Afară se topea zăpada de pe mașini, trotuarele se înmuiau sub pașii călătorilor, iar în case era cald, în inimi era zâmbet și curaj.

Nu înțelegea de ce cade. Sau, mai bine zis, unde merge. Văzuse și pe alții cum cad lin și se obișnuise… aproape. Cădea singur, cădea într-un prezent continuu. Cădea într-o tăcere. Nu îndrăznea să își pună întrebări.

Ochii mi s-au mărit de-atât amurg,
Și sufletul la fel, de-atâta noapte
Să fiu dintre acei ce știu să rabde
Cum norii trec și râurile curg.

Cădea. Sub el, deasupra lui, în stânga și în dreapta, alții cădeau ținându-se de mână. Cădeau zâmbind, cu zâmbete mici înghețate, sclipind în luminile ce veneau de jos.

Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

Nu știa cât trecuse. Era zi, era noapte? Era azi? Sau trecuse deja în mâine?

Și nu știa, micuțul infinit de zăpadă că era frumos. Că nimeni nu era ca el. Că cineva țesuse pe trupușorul lui steluțe mici de gheață, o hăinuță splendidă făcută din nimic.

Se învârtea în căderea lină, azi privind în jos, mâine ținându-și ochișorii închiși. Un dans al căderii în urma celorlalți și înaintea celor ce veneau de sus. Cineva cânta îndrăgostit:

Hai să conjugăm ninsoarea și uitarea eu și tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Într-un târziu, micuțul a ajuns pe pământ. A învățat să trăiască în timpul oamenilor. Și-a pus în buzunar timpul lui și a trăit un minut de om. Aproape s-a topit. Atunci, s-a hotărât să trăiască așa cum îi fusese dat. S-a ascuns în palmele unui om de zăpadă și a rămas acolo să privească oamenii. A plâns cu fetița care a căzut de pe sanie, a râs cu ceata de băieței care se bulgăreau, s-a rotogolit și el cu bulgărele-trunchi al unui alt om de zăpadă și a adormit privind flăcările din șemineu de la distanță.

Într-o noapte nu a putut adormi. A început să hoinărească și să se întrebe de ce, unde încotro, până când, până unde cât și cum. A ajuns într-o gară pustie.

Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea noilor senzaţii,
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De mătrăgună şi cucută,
Pe schela podurilor albe,
Prin noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre!…

Era aproape dimineață. Un vânt rece îl împinse pe micul nostru fulg de nea, și-l lipi de fereastra ultimul vagon. Și a plecat. Fără bagaje, fără să spună cuiva, având doar hăinuța ce îi fusese dată cândva de sus, de acolo de unde pornise.

Păunescu și Minulescu, ai să remarci. La fel ca ceilalți, ai pornit într-o călătorie. Chiar dacă e doar de acasă până la școală, de la școală înapoi acasă, câte-o excursie din când în când și vizite plicticoase, călătoria ta înseamnă mai mult decât atât. E o călătorie pe care o faci alături de suflet. E un musafir pe care îl pregătești pentru o veșnicie. Îl găzduiești în trup. Călătoria lui e mai importantă decât a ta. Unde îl duci, cum îl îmbraci, cu ce îl hrănești, ce sfaturi îi dai, cum îl crești, știind că el trăiește veșnic?

Nu știu cum aș împacheta cadoul ăsta. Sper doar ca tu să înțelegi mesajul din spatele jocului de cuvinte. Mesajul care ar spune că tu ai un destin măreț. Trebuie doar să îți dorești să ai parte de el.

La mulți ani binecuvântați, om frumos! 🙂

Fotografie: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *