Narnia mea începe cu B

Publicat pe Publicat în Bistrița mea. A c a s ă

Când m-am trezit azi dimineață, Bistrița mea era de poveste. Avea câte o Narnie la fiecare felinar. De muuuuuuultă vreme nu a mai nins așa.
Când eram mică, încă de la mijlocul lui noiembrie îl întrebam dacă a nins; de cum mă trezeam, eram cu nasul lipit de fereastra bucătăriei. Vă dați seama ce bucurie era când, după săptămâni de așteptare și întrebări, mă trezeam, iar parcul din spatele blocului era alb.

 

Da, știu că știți că a nins azi. Cu toții aveți ferestre. Însă, nu despre asta e vorba. E vorba de o bucurie care a venit odată cu zăpada de azi. Mai sunt și aminitirile care seamănă cu oamenii de zăpadă.

Ajunsesem acasă; eram plină de zăpadă, iar mănușile erau leoarcă. Hai afară la zăpadăăăăăăăăăăăăăă. Mhm. Înainte de micul dejun. Ei povesteau în bucătărie. În casă era cald și micul dejun era gata.

– Știi, de multe ori am crezut că mă ceartă. Că mi le spune din răutate. Dar…
Îl luă în brațe.
– Așa vorbește el. După o vreme, i-am dat dreptate. Nu știe să le spună subtil. Așa e el.
Iubește. În felul lui.

 

Iubirea… așa cum o știu de mic copil, aici, acasă. E o Narnie frumoasă ce se vede de la fereastra care mi-a crescut în suflet. O port cu mine oriunde merg. Aici se țes visurile, aici cresc aripile.

Așa am să te iubesc. Am să te aștept acasă, am să îți spun să ai grijă cum conduci și-am să te strâng în brațe cât vrei tu și încă o bătaie de inimă.
Ne vedem acasă!

 

Fotografie: Tst Gerry.

 

2 comentarii la “Narnia mea începe cu B

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *