„… îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu”.

Publicat pe Publicat în Nescrise...

E linişte în sfârşit. Bat clopotele bisericuţei de peste drum, iar în casă miroase a pepene. Respir adânc; nu mă doare. De multă vreme nu am mai respirat aşa. Mă uit peste fotografii, peste mesaje, peste agendele cu bilete de tren şi legitimaţii sau chitanţe şi îmi amintesc…
Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
 Lungi au mai fost drumurile… Multe au fost întrebările fără răspuns. Două luni. Ani, poate.
…El te încununează cu bunătate şi îndurare…
Victorii şi har. Bucurii neaşteptate şi răspunsuri.

B I N E C U V Â N T Ă R I .

Aripi din cioburi. Puţinul înmulţit. Harul… Minuni din speranţe moarte şi frici nerostite. Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine…
Aici e un altar. Ca să nu uit. Ca să îmi amintesc şi mâine, şi poimâine şi… mereu.
M E R E U.
Tot ce am e dar. Tot ce sunt e har.
 
Despre Isaac Newton se spune că a fost fiul unui fermier din Anglia. Mama lui a rămas văduvă. După ce s-a recăsătorit, l-a lăsat pe Isaac în grija bunicilor lui. Băiatul petrecea mult timp în grădină, citind, meditând şi inventând tot felul de maşinării cu mecanisme ciudate. A construit un ceas de apă, un fel de clepsidră cu apă, după care oamenii din sat îşi fixau ceasurile. A construit şi o moară de vânt; când bătea vântul, moara funcţiona cu ajutorul unui şoarece care alerga în interiorul roţii după nişte săculeţi cu cereale atârnaţi undeva la înălţime. Lui Isaac îi plăceau mult slujbele religioase, predicile preotului din sat şi Biblia veche a familie. Mai târziu a studiat la „Trinity College” în cadrul Univerităţii Cambridge. Isaac a început să fie pasionat de Univers. Îşi punea întrebări la care oamenii de ştiinţă din vremea lui nu aveau răspunsuri – De ce există culori? Cum se învârte Pământul în jurul Soarelui? Din ce este formată lumina?

Pe Newton nu-l interesa doar structura universului; cu acelaşi zel studia şi Sfânta Scriptură pentru a-l cunoaşte mai bine pe Creator. Nu considera că fizica se contrazice cu Biblia. „Isaac Newton a explicat cauza fluxului şi a refluxului, a dezvoltat studiul opticii, calculului diferenţial şi a inventat telescopul cu reflexie. El a fost cel care a constatat că lumina se descompune în cele şapte culori ale curcubeului. Newton este considerat întemeietorul fizicii clasice. Când a descoperit legea gravitaţiei, adică legea atracţiei universale, Newton a considerat-o o altă dovadă a existenţei lui Dumnezeu. El a declarat că „Dumnezeul Atotputernic este prezent peste tot în creaţia Sa. Fără Creator, Universul nu ar putea exista”.”

Un om simplu. Un fiu de fermier devine preşedinte al Societăţii Regale din Londra. Un băiat orfan descoperă principiile de bază ale fizicii. În toate acestea, el se pleacă în faţa Creatorului. Recunoaşte măiestria, înţelepciunea şi frumuseţea lui Dumnezeu. Lumina, mărul căzând pe pământ. Isaac Newton numeşte toate aceste lucruri  m i n u n i  şi le pune pe seama unui Creator, fără de care Universul nu ar putea exista.

Dumnezeu face lucruri mari cu oameni simpli. Îi înzestrează cu înţelepciune din înţelepciunea Lui şi le descoperă cantităţi infime din misterul începutului.

Un ciobănaş. Trimis să facă treburile pe care nu le făcea nimeni. Nu e cel mai înalt dintre fraţi. Nu e cel mai puternic. Nu e cel mai deştept. Este mic. Poate că, uneori, până şi părinţii lui mai uită de el. Un copil, cu păr bălai şi cu faţa frumoasă. Copilul acesta are ceva special.  I N I M A . Dumnezeu nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Dumnezeu se uită la inimă.”

– Doamne, nu vorbeşti serios. E un ciobănaş.
– L-am ales.
– Dar… nici armura nu stă pe el. Nu poate lupta.
– Nu va merge bizuindu-se pe puterile sale. Va merge în Numele Meu.
– Doamne, de ce tocmai David?
– Ca să te învăţ că Eu fac lucruri mari cu oamenii pe care tu îi consideri neînsemnaţi.
Poate eşti cel mai mic şi ceilalţi te consideră neînsemnat. Poate ai încercat să fii cineva, să faci ceva eroic şi ai eşuat. Opreşte-te. Te-ai străduit destul să fii un om după inima celor din jurul tău. Fii un om după inima lui Dumnezeu! Nu te mai bizui pe armuri, pe armatele clădite cu forţele proprii. Au eşuat. Ştii bine că vor eşua din nou. Renunţă la a-ţi mai face din inima celorlalţi un ideal. Ai deja o inimă ideală. Inima Lui. Lasă-l pe El să decidă ce vei face. Stai la dispoziţia Lui.

Are putere să te facă biruitor de uriaşi. Îl poți crede pe cuvânt? Îndrăznește.

Și, ca să nu uiți cine e Dumnezeul tău… Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec.

 

Sursă fotografie: Pinterest 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *