Femeie, tu…

Publicat pe Publicat în Nescrise...

” – Doss, nu sunt femeia care apare pe coperta revistelor. Nimeni nu arată așa. Femeia aceea e doar o plăsmuire a …
– Nu m-am îndrăgostit de femeia de la ghișeu.
– Da, dar… eu sunt doar conturul. Apoi, imaginea mea e prelucrată pe computer, mi se șterg ridurile, mi se micșorează nasul, mi se împinge bărbia mai înăuntru, mi se scobesc obrajii – își cuprinse bustul cu mâinile – mi se măresc sânii.
Am scuturat capul.
– Eu m-am îndrăgostit de acea Abbie care stă în fața mea.
– Și când o să fiu bătrână și urâtă, cu pielea atârnând din toate părțile?
– Abbie Coleman, eu nu mă însor cu imaginea ta abstractă. Sau cu amintirea ta. Eu mă însor cu tine. Așa că nu-ți mai face griji cu imaginea ta de peste ani. Am s-o iubesc și pe ea. Chiar mai mult. Accept și răul pentru că asta înseamnă că voi fi trăit și binele.”

(Charles Martin – La capătul râului)

E târziu. Cineva îmi spune că florile de pe birou îmi zâmbesc. Hmmm. Da. E luna aia în care suntem recunoscute oficial ca prințese, regine și șefe. Și ni se spune că suntem frumoase. Și că suntem iubite. Primim flori (câte nu primim în tot anul) și bani pentru că puțini bărbați se încumetă dincolo de buchete fancy și ciocolată. Am văzut un domn ajutând o bătrânică să treacă strada, puștani cu trandafiri (sfânta floare care merge la toate ocaziile), poze cu tot amalgamul ăsta al lunii în care ne amintim că avem mame, soții, fiice, bunici și tot restul Evelor din viața noastră.

Da, dom’le. Femeile sunt frumoase. Sunt frumoase când se machiază. Sunt frumoase cu gene false, rujate, fardate, cu unghii colorate, în rochițe, pe tocuri înalte, cu părul buclat sau aranjat sofisticat. Sunt frumoase cu cerceii ăia mari ce le joacă după cum își întorc capul și care sclipesc la soare.
Sunt frumoase. Și-ți taie respirația.

Doar ea era în stație. Șoferul a încetinit; nu și-a mutat privirea de la ea. Ea s-a urcat și s-a așezat. O blondă înaltă, subțire, îmbrăcată în culori stridente. Buzele ei erau conturate apăsat, toate accesoriile ei sclipeau. Și da, ca s-o spun pe șleau, era bună tipa (să fiu sigură că înțelegeți).
S-a așezat în fața unui domn; avea o privire absentă, se comporta ca și cum ar fi fost singura călătoare. A ațipit după câteva minute.

Oare când fusese femeia asta privită ca o femeie și nu ca un obiect?

Femeie, înțelege că ești frumoasă. Înțelege că nu ești un obiect și că nu funcționezi după principiul 60-90-60.

Femeie, înțelege că e mai important să fii respectată decât să primești atenție. Înțelege că nu trebuie să placi tuturor, că nu e nevoie să auzi fluierături în urma ta și că e de preferat să fii privită în ochi atunci când porți o discuție cu cineva. Înțelege că bunătatea și hărnicia te încununează.
Înțelege că nu ești pentru oricine. Că nu ești un număr. Înțelege că frumusețea e trecătoare și că omul pe care îl vrei lângă tine trebuie să iubească ceea ce ești, nu ceea ce poți face. Pentru că ceea ce ești include și defectele de care te temi atunci când treci pe lângă oglindă, iar ceea ce poți face poate fi întotdeauna făcut mai bine de o alta.

Femeie, tu ești frumoasă. Când te trezești despletită și cu cărarea în zig zag. Când speli vase și porți șorțul ăla de bucătărie. Când ajungi acasă obosită. Când râzi și glumești ca un copil. Când faci curățenie și schimbi apa la flori. Când nu te machiezi, când porți haine lăbărțate, când îți prinzi părul în cocul ăla ciufulit. Când mergi la cumpărături și te pierzi printre rafturi. Când ești plină de făină, când faci clătite, când spui celui care pleacă ai grijă de tine! Când povestești despre tine, când îți lași părul desfăcut. Când ești tu, așa cum te trezești. Da, chiar așa cum te trezești dimineața devreme sau mai târziu, câteodată.

Ce este femeia? O catedrală cu umerii de stâncă, cu încheieturile de fluture şi cu altarul în pântec. (Gabriel Petru Băețan)

Femeie. Ești cea mai frumoasă creație a lui Dumnezeu. Acceptă-te. Și acordă importanță statutului pe care îl ai. Nu ești pentru oricine, nu ești pentru mai mulți, nu ești un obiect.

Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea. … Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. (Proverbe 31)

Femeie, tu… !

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *