Eu – profesorul de mâine

Publicat pe Publicat în Nescrise...

Când oamenii aud că sunt pe cale să devin profesor, majoritatea zâmbesc. Restul spun deschis că viitorul meu arată nu foarte roz. Apoi zâmbesc și ei. Ți se spune de salariile mici, de elevii cu probleme, agresivi și obraznici, de munca zadarnică pe care o vei face la o clasă gălăgioasă și iar de banii care nu îți vor ajunge. Nu m-am văzut niciodată în postura de profesor, până… nu de multă vreme.

Ce aș putea spune unei generații născute în era Facebook-ului și în lumea lucrurilor de-a gata? Ce aș putea să o învăț când orice copil ar putea să-mi dea clasă la manevrarea unui telefon de ultimă generație? În ultimii ani de liceu am descoperit că profesorii, indiferent de facultatea pe care au terminat-o, nu valorează nimic pentru unii. Dar am văzut și elevi care au înțeles că profesorul, oricum ar fi el, merită respect. Am văzut elevi care nu mestecau gumă în fața dascălului și elevi care erau conștienți de statutul lor, purtându-se ca atare în clasă și folosind un limbaj adecvat discuției purtate cu un profesor. Elevii aceștia m-au inspirat. I-am văzut muncind pentru visurile lor, dorind să facă ceva cu darul ce le fusese dat. I-am văzut stând până târziu și studiind piesele pentru pian sau vioară, repetând pasajele dificile, stăruind asupra detaliilor. I-am auzit cântând și stârnind ropote furtunoase de aplauze.

Îmi doresc să le fiu profesor și, mai mult decât atât, prieten. Îmi doresc să-i învăț să iubească o carte. Îmi doresc să îi inspir să citească, însă nu înainte de a le demonstra că lumea e plină de cărți frumoase, dar seci și goale. Îmi doresc să îi învăț să citească despre valori sănătoase, să nu piardă timpul răsfoind povești fără consistență în cuvânt și deșertăciune în deznodământ. Mi-ar plăcea să îi învăț să prețuiască istoria; să le spun că cei care nu o cunosc sunt condamnați să repete greșelile deja făcute și că nu doar manualele au istorie într-însele. Istoria e scrisă în casele lor, în fiecare zi de ieri, în vorbele părinților, în greșelile care se sfârșesc în certuri aprinse. Le-aș spune că iertarea, răbdarea, bunătatea, încrederea au nevoie de timp și perseverență pentru a deveni răspunsurile cu care ei întâmpină întrebările vieții. Le-aș spune că hărnicia nu e o calitate de o pauză, nici de o zi. Aș încerca să îi dezvăț de expresia: eu am fost ieri de serviciu, și să îi învăț că a fi harnic nu e o rușine, ci o cinste. Le-aș demonstra importanța meseriilor și faptul că orice lucru făcut cu dăruire și sinceritate este o comoară și aduce cinste celui care o face, fie că este vorba de un medic, un avocat sau un simplu măturător de stradă. Le-aș arăta imaginea lumii fără acele femei de seviciu de care își bat joc, fără acei oameni care la sfârșitul zilei au mâinile negre și sunt plini de fum și sudoare pentru ca ei și familiile lor să aibă căldură și electricitate.

Și i-aș mai învăța ceva. Le-aș spune că nu haina face omul, nici diplomele pe care le are, nici banii din buzunar. Aș insista pe sinceritate, bunătate și dreptate. Mi-aș organiza orele astfel încât, în momentul în care clopoțelul anunță pauza, ei să mai zăbovească încă puțin în bănci; să rămână nu cu lecția pentru testul de la română în minte, ci cu lecția care îi poate însoți prin viață. Le-aș spune despre greșelile pe care le fac eu acum; le-aș spune că e greșit să îți setezi alarma cu zece minute mai devreme doar pentru a mai lenevi înainte de trezirea oficială. Le-aș spune că micul dejun e important și că au nevoie de o masă caldă, gătită în fiecare zi. Le-aș spune să nu uite să-și sărute familia în prag, înainte de plecare și să nu uite să scrie, să sune acasă.

Îmi doresc să-i învăț să fie oameni. Înainte de toate. Să nu uite că o notă mai puțin bună nu îi reprezintă, ci este doar reflecția a ceea ce știu în acel moment. Aș insista asupra faptului că greșelile pot fi îndreptate și pot constitui lecții pentru toată viața. Le-aș spune multe. Și îmi doresc să vadă în mine un prieten profesor. Un dascăl. Un exemplu. Le-aș spune că munca încununează, că banii investiți în cărți nu sunt risipiți niciodată și că toate lucrurile au vremea lor. Mi-aș dori să îi învăț să se ferească de greșelile pe care le fac eu acum, sfătuindu-i să asculte sfaturile celor care îi iubesc și îi pregătesc de școală în fiecare dimineață. Le-aș arăta cât de importantă e atenția îndreptată asupra detaliilor, câte minuni face empatia și că numărul prietenilor de pe Facebook e o realitate cu totul și cu totul inutilă: că like-urile nu țin de foame, că distribuirile nu țin companie în momentele grele și că te iubesc-urile scrise doar nu valorează nimic.

I-aș convinge să scrie corect doar de dragul limbii române, de dragul acelui te iubesc pe care îl recunosc și simt cu adevărat doar în această limbă, pentru că așa mi-a spus și mie profesoara de română. I-aș învăța să critice și să judece din perspectiva unor valori morale corecte, nu din perspectiva manualului cu norme fixe. Le-aș spune că manualele sunt pe bănci doar pentru a fixa anumite cunoștințe, nu pentru a-i face să gândească precum roboții. Aș încerca să-i conving de faptul că înjurăturile nu repară greșeli, nu potolesc mânia, nu repară display-ul unui telefon ce stă cu burta pe podea. I-aș învăța să nu neglijeze odihna, iar dacă trebuie să meargă la culcare târziu, să o facă doar atunci când petrec timpul citind, învățând sau stând cu cei dragi.

Îmi doresc să fiu un profesor care să învețe cum să învețe un copil să fie om între oameni și nu numai, să selecteze tot ce e bun și hrănitor pentru suflet și să las în ei dorința de a cunoaște mai mult, de a verifica tot ce aud și de a distinge binele de rău. Îmi doresc să fiu profesor mâine fără a uita ce sunt azi, greșelile pe care le face un învățăcel mic de statură și … un visător cu ochii deschiși.

 

Fotografie: Moldovan Ciprian

 

 

 

 

 

2 comentarii la “Eu – profesorul de mâine

    1. Dacă CEA care m-a inspirat pe mine nu le este o dovadă și o motivație suficientă, atunci nici lectura nu îi va motiva. Mulțumesc pentru tot ce m-ați învățat și pentru tot ce urmează de acum în colo! :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *