Dorul de casă are gust de spaghete

Publicat pe Publicat în Nescrise...
Dorul de acasă are gust de spaghete.
Și de îmbrățișări. Îmbrățișări dinastea n-ați mai văzut. Știți ce spun ele?
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Ce dor mi-a fost.
Doamne… Doamne, ce dor mi-a fost!
 
Mă distrează teribil schimbările de domiciliu de la început de toamnă. Alea de pe Facebook. Mă distrează pentru că… nu te muți așa, pur și simplu… cu un geamantan și o sticlă de 5 litri de apă. Pentru că… tot la mami și tati ajungi în weekend. Pentru că ți se face foame. Pentru că rămâi fără mâncare. Pentru că ți se face dor.
Acasă nu înseamnă blocul, apartamentul, camera în care ai crescut, ci brațele care te-au primit când ai încasat prima trântă, când proful ăla ți-a pușcat un 2, când ceilalți au râs de tine și de perla pe care ai spus-o la biologie. Acasă înseamnă masa aia mică din bucătărie, biblioteca ticsită cu cărțile de povești, dulapul cu hainele alea vraiște care cad când deschizi ușa, acvariul cu pești și ghivecele cu florile ale mamei.
Și au trecut. Visul meu e mai conturat cu câteva zile și ceva permise. A plâns în prag, s-a cuibărit în brațele tale și vrea să rămână acolo. Măcar câteva clipe, câteva ore, câteva veșnicii. Măcar în noaptea asta. Îți promit că nu va spune nimic. Va dormi liniștit, își va odihni aripile. Pentru că e  a c a s ă . Și îi este îndeajuns. Pentru că acasă ești tu. Noi.
Dorul de casă are gust de întârziere de tren, apus de soare văzut prin geamuri zgâriate, cer dureros de octombrie și lacrimi de bucurie. Și de….
Să te odihnești, ai zi lungă mâine >:D<
E groaznic de frig. Ia o sobă cu tine! :))))
Neața, rază de soare, trezește-te și dă lumină în jur! A, da… și să te îmbraci că e frig.
Noapte bună. Îmi lipsești.
Ai ajuns cu bine?
Spune-mi cum ți-a fost drumul.
Hai acasă. 
Și da… are gust de spaghete. Pentru că doar acasă le gătim împreună. Dar asta… e deja altă poveste.
Fotografie: Ciprian Moldovan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *