Despre o seară rece și alte detalii

Publicat pe Publicat în Nescrise...

Mereu uit pe care parte e inima. Râdeți, faceți mișto, dar eu mereu uit. Norocul meu că am două cadre medicale în casă și aflu și unde e hipotalamusul și care-s alea două tipuri de hormoni pe care îi secretă și unde sunt depozitați. Așa. Revin. Aflu eu pe care parte e (iar cred că am uitat…), așa, și că e de mărimea pumnului… și asta am uitat. Nici interlocutorul meu nu era sigur. Eh, nu prea contează a zis în treacăt. Ba da. Dumnezeu e foarte atent la detalii. 

 

Cum facultatea începe să rupă filele vacanței, le-am spus că săptămâna asta vreau să mă iubească și să nu carecumva să îmi caute nod în papură :)) E o săptămână taaaaaaaaare agitată, cei care începeți facultatea știți asta. Și repet. Dumnezeu e foarte, foarte atent la detalii. Mă bazez îndeosebi pe pasajul ăsta:
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol, și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc, și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ți pui mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo; dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și întunericul, ca lumina. Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

E luni. O seară rece de septembrrrie. Și… cineva e atent la detalii.

E cam frig, ești bine îmbrăcată? Ai grijă de tine. E seară.

Poate te-ai întors singur acasă. Poate nu te-a sunat nimeni ca să te întrebe unde ești, ce faci, dacă ți-e frig sau foame. Întreabă tu. Fă pe cineva să zâmbească. Urmărește reacția oamenilor. Îți garantez că ai să zâmbești la bucuria lor.

Fiți atenți la detalii. Fiți atenți la nevoile celor din jur. La prieteniile cu care vă lăudați. Pay attention, cum se zice.
Eu le mulțumesc celor care o fac. Sunt mai ceva ca o ceașcă de ceai fierbinte într-o seară de toamnă…. Pentru că detaliile astea încălzesc inima.

 

Fotografie: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *