Despre apusuri sau cum se leagă Duminica la șireturi

Publicat pe Publicat în Interviuri

Când am citit răspunsurile, mi s-a făcut pielea de găină. Poate că, trecând prin anumite ipostaze în ultimul timp, am învățat să găsesc frumusețea până și în cele mai mici detalii. Ceea ce iubesc eu la interviuri e felul în care fiecare pasiune, fiecare talant, fiecare dar are o poveste fascinantă, doar să întrebi. Să asculți. Ssă observi detaliile. Măiestria din pasiune.

Șiiiiiiiiii, primul interviu de pe blogul-căsuța-nouă e cuuuuuuu un fotograf. Pot să spun că e printre preferatele mele. De ce? Citiți și o să aflați. Mie mi se pare complex în simplitatea-i plină de detalii și sinceritate.

Vă invit să dați like paginii lui. O găsiți aici Grigore R. Fotografii.


Cine e Grigore R.? 🙂

Grigore R. e un om bun, un om cu zâmbetul până dincolo de urechi, plin de energie.

 

Cum te-ai apucat de fotografie?

Acum 5 ani și jumăte am văzut un  anunț într-un ziar local online, cum că urma să se organizeze un curs de fotografie pentru cei pasionați de așa ceva; eu nu eram pasionat de fotografie la acea vreme. Mă gândeam că trebuie să ai o latură artistică destul de dezvoltată ca să poți într-adevăr să transmiți ceva prin fotografia pe care o faci . Eu nu aveam aparat foto profesional la acea vreme, numai unul compact pe care l-am cumpărat în anul 2007 pentru a putea face poze la concertul lui Dj Tiesto, un dj ce mi-a plăcut tare mult. Cu acel aparat compact am început să mă joc, să fac din ce în ce mai multe cadre, încercând să aplic ce învățasem la curs. Am ajuns să fiu limitat de acel aparat,  și, observând că încet, încet , încep să văd cu alți ochi tot ceea ce mă înconjoară, am decis să fac o investiție mai mare într-un aparat semiprofesional, iar de aici a început să îmi placă din ce în ce mai mult fotografia, am început să îmi dezvolt latura artistică (eu nu credeam că am așa ceva), și să o iau la pas prin Bistrița, fie și nu numai să îmi potolesc setea de fotografie.

1074348_10201608662761316_160435704_o

Cum crezi că ar fi lumea dacă ochii noștri ar putea face fotografii?

Dacă ne limităm numai la fotografie (chiar și eu mi-am pus întrebarea asta de foarte multe ori), cât de frumos ar fi să putem face fotografii cu ochii și să putem reda exact ceea ce vedem, mai ales atunci când sunt momente care s-ar putea să nu se mai repete niciodată! Dar… dacă mă gândesc la oamenii care au suflet rău și care ar avea această abilitate,  cu siguranță lumea nu ar mai fi la fel de frumoasă.

892166_10200981504122742_1782604513_o

Să spunem că într-o zi găsești lampa fermecată a lui Aladin. Care ar fi una din cele trei dorințe?

Pe lângă sănătatea pe care ne-o dorim cu toții, una dintre dorințe ar fi să mă pot teleporta.

 

La ce visezi?

La un apus pe un vârf de munte,  cu nori negri aprinși de soarele ce se afundă în mare.

 

Ce anume te fascinează la oameni?

Complexitatea lor. Tot  timpul compar mașinăriile pe care le avem în jurul nostru cu felul în care suntem noi „construiți”, de la mobilitate, la gândirea pe care o avem.

 

De ce o fotografie poate vorbi mai bine decât o pot face cuvintele?

Având în vedere că eu fac parte dintre cei ce nu au tot timpul cuvintele potrivite la ei pentru a-i explica cuiva ce am văzut, mi-e mult mai ușor să fac o fotografie și eventual să mai adaug două, trei indicii dacă e nevoie, și oricum sunt mult prea multe detalii pe care ai putea să le scoți în evidență, scriind sau vorbind mult prea mult… sau nu.

 

Dacă ar fi să răspunzi prin fotografie întrebării cum se leagă Duminica la șireturi?, ce ai fotografia?

Mi-a venit în minte una dintre fotografiile pe care le-am făcut acasă. Ploua, soarele apunea se vedea de după un deal împădurit o lumină portocalie reflectând din nori, ploua torențial în partea stângă fapt care accentua și mai tare culoarea,  iar în dreapta era o zonă unde norii nu mai erau și se vedea albastrul cerului. O combinație de culori ce m-a făcut să stau la geam până s-a lăsat întunericul.

 

1909402_644481122253829_1068999013_o

Fotografiile sunt făcute de Grigore R. și preluate de pe Facebook. E Bistrița mea. Cum am mai spus cândva, frumoasă-i Bistrița prin obiectivul lui Grigore!

Don’t you think?:)

Grigore, mulțumesc pentru răspunsuri. Pentru minunile de care mi-ai amintit. De fotografiile cu Bistrița. Cu acasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *