De vorbă cu Iosif Ţon

Publicat pe Publicat în Interviuri

Aş vrea că acesta să fie un început de dialog cu voi, elevii şi studenţii de astăzi. Cândva am fost profesor la cei de vârstă voastră. Eu mi-am păstrat inima pentru voi. Vă înţeleg întrebările. Vă înţeleg nedumiririle. Eu am trăit o viaţă lungă şi, cu toate trăirile mele,  pot înţelege provocările voastre. Veniţi să stăm de vorbă.
Iosif Țon

Cine este Iosif Țon? 
M-am născut în 1934 într-un sat de la poalele munţilor Apuseni, în Judeţul Alba, din părinţi pocăiţi (baptişti). Pocăiţii s-au răspândit în Judeţul Alba după primul război mondial. Erau o mişcare nouă care spărgea unitatea comunităţilor româneşti, care erau fie ortodoxe, fie greco-catolice. Pocăiţii erau priviţi ca spărgătorii unităţii naţionale, ca trădători de neam, ca indezirabili. În şcoală, învăţătorii le spuneau copiilor că de pocăiţi trebuie să te fereşti, căci sunt spurcaţi. În consecinţă, în şcoala primară copiii nu mă lăsau să mă joc cu ei. Eram un indezirabil şi un ostracizat. Dar tata m-a învăţat că noi nu suntem din lume şi că de aceea lumea ne urăşte. Eu să fiu mândru de obârşia mea cerească şi să nu-mi pese că lumea nu mă primeşte.
De copil am învăţat să-L iubesc pe Isus. Am crescut cu cântările lui Traian Dorz, „Isus, al meu tovarăş bun”, „Blândul Păstor”, „De dorul Tău, Isus Iubit”, „Isuse, culme minunată, de unde văd pe Dumnezeu”, care erau atunci o mare noutate. Când eram student la Universitate, la Cluj, am descoperit câteva cărţi despre ceea ce înseamnă să fii „în Cristos” şi Cristos să trăiască în tine. Conceptul acesta al unităţii cu Isus a devenit bunul meu cel mai de preţ. Învăţătura Domnului Isus a devenit substanţa de bază a gândirii mele: La vârsta de 22 de ani am ajuns predicator la Biserica Baptistă „Speranţa” din Arad şi timp de mai bine de o jumătate de an am predicat numai despre învăţăturile lui Isus din „Predica de pe munte”. În ultimii cincisprezece ani m-am aprofundat şi mai mult în subiectul meu favorit şi am scris un curs întitulat „Cum trăim după învăţăturile Domnului Isus”, am scris cartea de 400 de pagini „Bunătate – O teologie bazată pe învăţăturile Domnului Isus” şi am ţinut nenumărate cursuri despre Împărăţia lui Dumnezeu în învăţăturile Domnului Isus.
Sunt un om care Îl iubeşte pe Domnul Isus, are mintea plină de gândirea lui Isus, trăieşte în unire cu Isus şi trăieşte pentru Isus, pentru răspândirea gândirii Lui în lume şi pentru biruinţa Împărăţiei lui Dumnezeu pe tot pământul.

Generația de tineri se confruntă cu multe probleme. Părinți care divorțează, banii care nu ajung, etichetele pe care cei din jur le dau, relațiile virtuale care prind pe mulți iar apoi îi lasă cu un gust amar, prieteniile care se destramă ușor și repede. Marea Roșie înainte și armata egiptenilor înapoi. Întrebarea tinerilor de astăzi, ce faci când nu știi ce să faci?
Viaţa a fost mult mai grea în generaţiile trecute. Voi, generaţia voastră, aveţi uriaşe avantaje faţă de ceea ce am avut noi.  Greutăţile există ca să le biruiţi şi astfel să creşteţi şi să deveniţi un nou fel de umanitate.

Omenirea nu mai are nevoie de un Beethoven, un Dostoievski, un Ben Carson. Am întâlnit mulți tineri talentați. Cum ne putem folosi talanții pentru gloria lui Dumnezeu?
Cine v-a spus că omenirea nu mai are nevoie de genii? Dacă vreţi să trăiţi pentru gloria lui Dumnezeu, căutaţi să faceţi voia Lui aici pe pământ cum se face în ceruri şi aşa gloria lui Dumnezeu va umple tot pământul. Dezvoltaţi geniul pe care l-a pus Creatorul în voi şi veţi vedea câtă nevoie are Dumnezeu de asemenea oameni-minune!

Cartea dvs. „Bunătate, adevăr şi dreptate” începe cu povestea crinului care este tratat într-un mod nedemn de rangul lui tocmai pentru a putea dobândi statutul final. Farmecul unui om stă în bunătatea lui. De ce să fim buni? Nu putem pur și simplu să-i ocolim pe cei care ne fac rău? Riscăm, ne punem inima în joc. Nu putem rămâne pe margine? Nu putem rămâne undeva în umbră, egoiști și atenți la sufletul nostru? 
Bunătatea este trăsătura de bază a lui Dumnezeu. A fi bun înseamnă a arăta practic că eşti fiul/fiica lui Dumnezeu. Viaţa însăşi este un risc. Şi Dumnezeu a riscat când ne-a creat şi ne-a dat libertate de alegere. „Egoişti şi atenţi la sufletul nostru” este o contradicţie în termeni. Sufletul se împlineşte numai prin altruism, prin bunătate, prin trăire pentru alţii. A te izola înseamnă a te auto-desfiinţa. A risca  dăruindu-te şi trăind în folosul altora este esenţa omului adevărat!

Ori de câte ori am hotărât să tolerez, să ajut, să încurajez, m-am întors cu sufletul gol, m-am simțit trădată. Merită să fim buni? Merită să ajutăm pe cel care după ce se sprijină de noi până se descurcă singur ne întoarce spatele și ne rănește? De ce?
Din tinereţe am început să mă investesc în alţii. Să-i ajut să devină. Să le deschid orizonturi, să le pun aripi, ca să zboare cât mai sus. Ei bine, mulţi dintre aceştia nu mi-au mulţumit niciodată. Unii s-au întors împotriva mea şi m-au lovit cu furie. Am văzut repede că aşa au procedat şi cu Domnul meu Isus şi El m-a asigurat că voi fi tratat aşa cum a fost tratat El. Aşadar, loviturile din partea celor la care le-am făcut bine sunt confirmări că sunt pe calea iubitului meu Isus. Şi aceasta este o răsplătire. Şi sunt multe, multe răsplătirile pentru munca de a-i îmbogăţi pe alţii. Aşa că, nu te plânge: Bucură-te!
Din ce în ce mai des, profesorii ne cer să dovedim existența lui Dumnezeu. Orice argumente am aduce, orice dovezi le-am spune, discuțiile par să fie în favoarea lor. Vi s-a pus vreodată întrebarea aceasta?
Nu eşti obligată să răspunzi profesorilor. Nu eşti obligată să-ţi justifici credinţa. Şi eşti liberă să ai orice credinţă îţi alegi tu, fără să dai explicaţii. Profesorii sunt experţi în a dovedi orice, chiar şi că negrul este alb şi că adevărul este minciună. Nu te lăsa atrasă în sofisticăriile lor. Vei ajunge la o vârstă şi la o pricepere prin care îţi vei putea apăra credinţa şi vei putea chiar să-i convingi pe actualii tăi profesori că credinţa ta este fundamentată în Adevăr. La o anchetă, un colonel de securitate a vrut să-i demonstrez că am dovezi pentru credinţa mea. Am refuzat să o fac, deoarece ştiam că indiferent ce dovezi îi voi aduce, el doar se va lăuda că a duelat cu mine şi că m-a băgat în buzunar. Am refuzat să intru în dezbatere cu el şi a plecat dezamăgit. Pe unii trebuie să ai înţelepciunea să-i dezamăgeşti.
Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. Cum să ne păzim inima într-o lume a virtualității, a lucrurilor de-a gata, o lume a vitezei, o lume egoistă și rea? 
Dacă stau înaintea unui televizor, care îmi oferă sute de canale, cu toate urâţeniile, dar şi a frumuseţilor din lume, eu am monitorul în mână! Eu aleg la ce canale să deschid şi pe care să le las închise, ca fiind porţile iadului! Acelaşi lucru în internet, această minunată şi superbă nouă invenţie a omului. Ea îmi oferă calea spre toate informaţiile din lume, cum nu ne-am fi putut imagina vreodată. Niciodată n-aş fi putut cunoaşte ce se întâmplă în spurcata lume a pornografiei, a magiei, a vrăjitoriei şi a tuturor celorlalte forme ale perversiunii umane. Dar tot astfel, niciodată n-aş fi putut avea acces la toate marile biblioteci ale lumii, la toate frumuseţile creaţiei lui Dumnezeu şi ale creaţiei umane şi la toate marile descoperiri ştiinţifice şi tehnologice actuale. Dar, încă o dată, eu am mausul în mână şi eu decid încotro să navighez şi la ce să mă opresc! Eu decid dacă mă afund în prăpăstiile răutaţii umane, sau dacă folosesc această minune ca să cunosc bunătăţile lui Dumnezeu şi ale bunătăţii fiinţei umane unite cu Dumnezeu!
Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o de-a lungul vieții? 
Să-L ascult pe Dumnezeu, să fac ce-mi spune El şi să mă încred în El pentru orice consecinţe care ar veni datorită faptului că M-am încrezut în El şi am făcut ce m-a învăţat El. Am constatat că mă pot baza pe El în orice situaţie imaginabilă.
Dacă ați putea scrie un mail iar acesta ar putea fi trimis fiecărui tânăr din lume, ce ați scrie?
Citiţi modul în care m-am descris ca răspuns la prima întrebare. Cea mai mare comoară de pe planeta Pământ este să-L cunoşti pe Isus. Citiţi-I cele patru biografii: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Asimilaţi învăţăturile Lui. Învăţaţi să gândiţi ca El. Intenţia Lui de bază este să Se facă una cu voi şi astfel să aducă în voi viaţa divină şi să vă facă să trăiţi viaţa în unire cu El, adică în simbioză cu divinitatea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *