Interviuri

Poveste de hârtie

By on 04/11/2018

Apoi brusc își scutură capul, cum făcea în copilărie, se aplecă asupra garoafei și, cuprinzând mâna care-o ținea, cu amândouă mâinile, sărută floarea, lipind-o cu buzele de mâna bărbătească.  … Sufletul îi cerea un gest nou. – Birjar, oprește la o florărie. Glasul era hotărât. Birjarul se opri la o florărie. Catul Bogdan intră, se […]

Continue Reading

Nescrise...

zborul cărăbușului

By on 02/28/2018

Nu știu de unde a venit. Habar nu am cum se face un cărăbuș. Cine îi coase aripile, cine îl modelează, cine îl învață să zboare sau cine îi spune că e cărăbuș și nu altceva. L-am văzut, mi s-a spus că e cărăbuș. L-am văzut zburând și știu că e cărăbuș. Te-am văzut pe […]

Continue Reading

Nescrise...

Ziua proștilor

By on 02/14/2018

Am auzit recent pe cineva spunând că în fiecare dimineață se trezește câte un prost. Trebuie doar să-l găsești. Am consemnat și ziua îndrăgostiților în calendar. E musai să fie în calendar ca să avem ce sărbători. Câte-un Ion, o Maria, un Andrei. Ăștia cu nume ciudate stau pe margine și înghit în gol. Nu […]

Continue Reading

Nescrise...

Iubirea care dă bine

By on 12/23/2017

Ieri am auzit o expresie care mi-a dat de gândit… și noi ca ortodocșii, la Crăciun și la Paște! Am înțeles atunci că ortodocșii n-au nicio treabă. La fel de bine se poate spune și noi ca Alexandra, la Crăciun și la Paște! Am înțeles și că se citește mai concretizăm și noi iubirea din haști […]

Continue Reading

Nescrise...

Nu există mâine

By on 12/21/2017

Devin specialistă la numărătoarea inversă. Îmi pregătesc discursuri care vin după 3, 2, 1, 0. Câteodată spun bună dimineața, ai grijă de tine, îmi lipsești. Alteori, discursul meu e o fugă până la gară și o îmbrățișare prelungită, arahide cu sare, scrisori numerotate și dovlecei pané. Geamurile erau aburite, ca și cum cerul și-ar fi turtit nasul […]

Continue Reading

Nescrise...

Resturi

By on 12/06/2017

În seara asta caut povești, mănânc mandarine și țin un iepuraș în brațe. Are blăniță pufoasă, urechi lungi și năsucul i se mișcă odată cu mustăcioarele. Poate îmi adoarme în brațe. E așa de cald. Îl aud sosind. Îl văd dinainte să deschidă ușa. Nasul i-a înghețat, mâinile la fel, iar de talpa ghetelor are […]

Continue Reading

Nescrise...

pastel cenușiu

By on 11/02/2017

Cred că tot întunericul din gară s-a luat după mine. Azi noapte mi-a furat umbra. Acum, umbra mea e doar o pată mare, deformată care mă urmărește. Ah, și frigul. Și frigul s-a luat de mine. M-a îmbrăcat cu el. Și nici el nu pleacă. S-a oprit și m-a întrebat la ce mă gândesc. nici […]

Continue Reading

Nescrise...

habarnu am ceseîntâmplă

By on 11/01/2017

vin acasă mai bătrână cu trei ani. era un fotoliu în stradă. De ce l-or pus acolo? De ce tocmai acolo? Recunosc, e plăcut să te așezi când te dor știrile, vremea, cuvintele. m-am tăiat în biletul de tren. Mi-am crestat buricul degetului și am stors o picătură deformată de sânge. era noapte când am […]

Continue Reading

Nescrise...

Ce vezi de sus

By on 10/25/2017

Te iubesc, Paul. Se vedea din turnul bisericii. Pe un perete. Din centrul orașului. Cer gri, clădiri înghesuite, gândul că în curând trebuie să pleci, culorile de toamnă și mâinile tale strânse în jurul meu. Artă de stradă și o declarație ce se vede de la zeci de metri înălțime. Paul, tu știi că ea […]

Continue Reading

Nescrise...

Aripile de pe trotuar

By on 10/02/2017

M-am întors acasă cu flori de grădină. Nu au prins bruma, spunea ea. Ciudat. Au fost aduse tocmai din acel loc. Locul de care mi-e teamă. Locul în care am pierdut, dar am și câștigat. Curajul meu arată întocmai ca și ghetuțele de toamnă pe care le-am scos din dulap; prăfuit. Pentru că acasă, inima […]

Continue Reading

Nescrise...

Muzica perioadei de radioterapie

By on 09/28/2017

„Se întâmplă, de multe ori, să îmi intre în cap melodii și versuri pe care le dezaprob total. Încerc întotdeauna să renunț la ele, dar abundența difuzării în mall-uri, la radio sau TV mă împiedică”. Simona Pop are dreptate. Am aceeași problemă. Le auzi peste tot, ți le mai și fredonează colegii șiiii, ca să […]

Continue Reading

Nescrise...

Poveste de septembrrrrie

By on 09/26/2017

Întodeauna mi-a plăcut să ascult povești. Casete, teatru radiofonic, vocea tatălui sau a mamei citind înainte de culcare. Încă îmi plac poveștile. Mai jos puteți să ascultați o poveste care a început cu un ce-ar fi dacă…? Am scris amândoi, am râs împreună, am înregistrat și am rugat-o pe Andreea Marin să ne ajute cu […]

Continue Reading

Nescrise...

Cum dorești!

By on

De la o carte la un laptop, de la un ceas la o cămașă, de la un telefon la un televizor, toți avem lucruri pe care dorim să le vindem la un moment dat. Poate că le-ai stivuit într-o cutie de carton și, cum niciunul dintre prietenii tăi nu a venit la licitație, ștergi praful […]

Continue Reading

One thousand gifts

Drag cititor…

By on 09/18/2017

18 septembrie. Azi. Nu știu cum a fost ziua de astăzi pentru tine, cititorule. Sau ziua de ieri. Vreau să împart cu tine puțin din zilele săptămânii care a trecut. Poate că, situațiile prin care ai trecut, te-au făcut să te simți la fel, adică singur, speriat, îți părea că sarcinile sunt prea mari ca […]

Continue Reading

One thousand gifts

plin de dă peste

By on 09/11/2017

Septem Brrrrrrr ie. Nu știu voi, dar eu iubesc zilele de septembrie. E răcoare, e vreme numai bună de încercat arome noi de ceai, jerseurile pufoase sunt scoase de la naftalină și… am menționat nucile? Mhm. Mâinile pătate de la coaja aromată, miezul alb, mirosul de nucă de septembrie. Zacuscaaaaaaaaaa. Jocul de culori care se […]

Continue Reading

Nescrise...

Invitație la nuntă

By on 09/03/2017

Mereu plâng la nunți. Mereu mă uit să văd dacă se țin de mână. Mereu mă uit după gesturile mici de tandrețe, de nu mai pot de dragul tău, de azi ești a mea. Da, plâng la nunți. Mai ales când mirilor li se pun întrebările. Azi, când și-au spus DA, s-au privit. Au spus […]

Continue Reading

Interviuri

Și librarii scriu câteodată

By on 08/16/2017

Anca, era cât p’aci să te etichetez la Jurnalul unui Adam. N-ai csf, Eva tace și ascultă, ea nu e populară pe Facebook. Poate nici nu știe să scrie corect. Bine că m-am uitat înainte să postez, altfel te denunțam fără să vreau. Măi, îmi place de fata asta. Îmi place de ea de când […]

Continue Reading

Nescrise...

Dumnezeu e ca Mama.

By on 08/11/2017

#șușoteală – Sora mea e disperată după pisici. (ză minunea de frati-miu) – Și eu. (ză copilul cu ciocolată pe guriță și cu o mimică gen și ce-i rău la asta?) Discuție între un copil de 7 ani și altul cam de aceeași vârstă, presupun. Dap, recunosc. Sunt o disperată/pasionată/nebună când vine vorba de pisici. […]

Continue Reading

Nescrise...

rămâi.

By on 06/24/2017

Să îți uiți lumea. Să o uiți și să rămâi aici. Respiră adânc și dezbracă-ți umerii cu răbdare, lasă să-ți cadă haosurile pe podea. Dă-ți jos umbrele. Uită-le; vor pleca. Apropie-te. Așază-te lângă mine. Desfă-mi stelele din păr, dă-mi jos cerul înnorat de pe tâmple. Ia-mi zilele de ieri de pe umeri, ia-mi gândurile ruginite […]

Continue Reading

Nescrise...

care-i faza cu anii de la bord

By on 06/19/2017

Maturizarea vine și cu bune și cu rele. Ca orice altceva, de altfel. Îmi amintesc de momentele din copilărie în care voiam să ajung și eu să beau cafea. Voiam să fac lucrurile pe care le făceau oamenii mari, such as stat afară până târziu, citit până târziu, culcat târziu and so on. După ce […]

Continue Reading

Interviuri

Cu sufletul la terapie intensivă

By on 06/06/2017

Când am citit povestea Simonei Pop pe blogul Alinei Ilioi, m-am cutremurat. M-am întrebat ce aş face eu dacă aş trece printr-o situaţie similară. Mi-am amintit de prietena mea, diagnosticată cu leucemie acum câţiva ani, de braţele ei învineţite, de vizitele la spital, de înţepăturile pe care şi le număra şi mi-am amintit de voinţa […]

Continue Reading

Nescrise...

Drumul spre casă

By on 05/21/2017

Garoafele au ochii larg deschiși. Așteptau. Mă rog să nu adoarmă înainte să ajungi tu acasă. Mâncarea se răcește pe masă. Așa e mereu. Viața nu e corectă, iar noi suntem singuri. Mai devreme sau mai târziu. Avem cărări pe care le străbatem singuri, rugăciuni pe care le facem fără ca nimeni să știe cât […]

Continue Reading

Nescrise...

Cântec de leagăn

By on 05/05/2017

Am făcut înconjurul lumii. Balta de pe trotuarul din fața casei lui, râul în care se scăldau în copilărie, marea care s-a oglindit în ochii ei, oceanul la care visează amândoi, ceața care încununează piscurile cele mai înalte. Am alunecat pe umbrela care îi făcea să meargă ținându-se de mână și de acolo am ajuns […]

Continue Reading

Nescrise...

N-am să mai spun „te iubesc”.

By on 04/30/2017

Gata dragobetele, sfântul valentin, martie cu toată mulțimea de flori, mărțișoare, cadouri și surprize. Nu mai vezi băieți cu trandafiri în fața blocului, fete cu buchete imense și cutii de Raffaello. Gata, că v-o ajuns. Următorul te iubesc…. știți voi, ca la fast and furious: …va urma. Știți de ce se promite luna de pe […]

Continue Reading

Nescrise...

Nu vorbi, arată-mi.

By on 04/17/2017

Transpune-mi cuvântul în faptă. Nu-mi spune nimic dacă nu-mi poți arăta ceea ce rostești. Știi de ce? Pentru că vorbim prea mult și trăim prea puțin. Rostim prea multe cuvinte și nu ne mai rămâne timp de fapte. E ca și cum ai promite unui om însetat apă și i-ai aduce doar cana goală. Pentru […]

Continue Reading

Nescrise...

Până când?

By on 04/09/2017

Dragostea cu care am crescut nu s-a schimbat. E aceeași. Rabdă, suferă, așteaptă, se roagă, plânge împreună cu cei ce plâng și se bucură împreună cu cei ce se bucură. Oamenii de acasă încă mai au nume pentru ea. Încă mai văd inimi curate, tineri care se țin de mână și îngenunchează în fața altarului, […]

Continue Reading

Nescrise...

Scrisoare fără destinatar

By on 03/27/2017

Mi-am dat întâlnire cu inima mea. Încep să fac ordine într-o lume imensă, cu multe secrete, cu multe ușițe zăvorâte. Cine-ar fi crezut că doare atât de crunt atunci când te hotărăști să te înfrunți pe tine însuți? Nu știu dacă m-am întâlnit cu tine sau cu vechea eu. Și-au fost cuvinte liniștite. Calme. Naive, […]

Continue Reading

Nescrise...

Comori ascunse… la vedere

By on 03/24/2017

E soare. E cald, ramurile au mugurași, parcurile sunt pline de prichindei, florile acoperă zdrențele pământului, ies furnicuțele pe trotuar. Și ce? Ne-am pus hainele de iarnă în dulapuri, mâncăm înghețată, ieșim mai mult la plimbare, cei dragi ne așteaptă acasă cu masa pusă și cu brațele deschise. Și ce? Ne-am dat jos din pat […]

Continue Reading

Nescrise...

Povestește-mi…

By on 03/23/2017

S-a început o lume nouă pentru mine. O lume în care acasă începe să însemne tot mai mult o inimă. Zilele au trecut încet. Luni a fost frig. A plouat. Marți a apărut soarele. Miercuri a fost cald. Acasă am găsit un buchet de viorele și ghiocei într-o ceașcă de porțelan. Primăvara. Viață.  Grevă. Bagajele […]

Continue Reading

One thousand gifts

mărunțișuri

By on 03/16/2017

Aici se liniștesc toate. Aici nu trăiești pe fugă. Aici timpul e mai blând. L-am luat de mână și ne-am pornit într-o mini aventură. Când mergem așa, întotdeauna trebuie să-mi potrivesc pașii după mersul lui mititel și sprinten. M-am aplecat și i-am sărutat degețelele calde. – Te iubesc! – Și eu! (el) – De ce? […]

Continue Reading

Nescrise...

Femeie, tu…

By on 03/12/2017

” – Doss, nu sunt femeia care apare pe coperta revistelor. Nimeni nu arată așa. Femeia aceea e doar o plăsmuire a … – Nu m-am îndrăgostit de femeia de la ghișeu. – Da, dar… eu sunt doar conturul. Apoi, imaginea mea e prelucrată pe computer, mi se șterg ridurile, mi se micșorează nasul, mi […]

Continue Reading

Nescrise...

Aș vrea să fiu ce azi n-am fost…

By on 03/04/2017

Pădurea își plânge moartele; de sub zilele care au plecat în trecut, sufletul verde își deschide iarăși ochii. Bătrân, dar e altul. Și miroase a crud, a ghiocel, a pământ răscolit care se vindecă. Vântul mi se zbate în palmă. Iarna înfrântă sub sărutul primăverii. Și poate nu e nimic de spus. E doar sufletul […]

Continue Reading

Nescrise...

N-am să te pot iubi

By on 02/13/2017

Nu știu voi, dar eu am obosit; orice ai discuta, oriunde ai fi, cu oricine ai vorbi auzi despre sex, cine cu cine s-a mai cuplat, care cu care, unde, cum, când, de câte ori and so on. Aia e prietena nu știu cui, ăla a făcut așa, s-au despărțit, stau împreună, nu mai stau, […]

Continue Reading

Nescrise...

Eu – profesorul de mâine

By on 01/14/2017

Când oamenii aud că sunt pe cale să devin profesor, majoritatea zâmbesc. Restul spun deschis că viitorul meu arată nu foarte roz. Apoi zâmbesc și ei. Ți se spune de salariile mici, de elevii cu probleme, agresivi și obraznici, de munca zadarnică pe care o vei face la o clasă gălăgioasă și iar de banii […]

Continue Reading

Nescrise...

Cum iubește un fulg de zăpadă o scânteie

By on 01/01/2017

– E liniște. S-a mutat universul. Am rămas doar eu, aici, așteptându-te. – Să vin? – Te aștept. – Cum te voi găsi? – Ascultă liniștea. Printre toate umbrele, ecourile surde și întunericul străin, ai să găsești o tăcere care vorbește, un ecou viu și o lumină care veghează. – Mă aștepți? – De-o viață […]

Continue Reading

Nescrise...

Unui vechi și drag prieten…

By on 12/30/2016

Mi-am amintit azi că, într-un an ți-am spus la mulți ani în 31 decembrie. Încurcasem ziua. M-am mai gândit azi la zilele de școală pe care le-am petrecut în aceeași bancă. Ții minte când ai luat notă mai mare decât mine la un test la engleză? :)) Prietenia noastră… Când mă gândesc la tine, mă […]

Continue Reading

Nescrise...

Înainte de mâine…

By on

Mă întorceam acasă. Era o dimineață limpede de 1 ianuarie. După ce am ajuns acasă, am scris rândurile de mai jos cu avântul unui curaj teoretic. 2016. Bucuria unei zile reci. Bucuria celui care se trezește în camera alăturată și vine să mă strângă în brațe. Bucuria de a auzi vocea cu care m-am obișnuit. […]

Continue Reading

Recenzii

Cum se scrie o carte?

By on 12/27/2016

Am citit-o pe Cella Serghi undeva prin liceu. Îmi plăcuse la nebunie Pânza de păianjen și țin minte că, după ce am returnat cartea, am întrebat ce opere mai are Cella Serghi. Mi s-a recomandat ceva care nu-mi suna mie foarte atractiv, așa că, m-am mulțumit cu ecoul Pânzei și am plecat. M-am reîntâlnit cu […]

Continue Reading

One thousand gifts

Daruri.

By on 12/25/2016

Și încă numărăm… 601. Lista cu ingrediente pentru prăjitura preferată. 602. Ciocolata topită picurând de pe marginea vasului. 603. Mâinile și șorțul de bucătărie pline de făină. 604. Norișorii de zahăr. 605. Esențele de vanilie. 606. Aluatul care începe să crească în cuptor. 607. Bucățelele de blat fierbinte peste care torni ciocolată. 608. Mirosul de […]

Continue Reading

Nescrise...

Crăciunul de zi cu zi

By on 12/24/2016

Mă obosește tam tamul ăsta de sărbători. Mâncarea, curățenia, vizitele, cumpărăturile. Aglomerația și cozile in-fer-na-le. Bunătatea este scoasă de la naftalină și pusă alături de ciocolata ieftină, înfiptă între portocale. Colindători înghețați și netimpul pe care toți dăm vina. Oboseala. Miros de mâncare și zgomote fără consistență. Mă enervează. Doar de Crăciun ne îndemnăm la […]

Continue Reading

Recenzii

Orologiul fără ore

By on 12/20/2016

Avusesem o perioadă de pauză de scris, iar cineva mă întrebase de ce. Nu știu exact ce i-am răspuns, însă cumva, mesajul meu se rezuma la faptul că nu voiam ca lumea să descifreze prea mult din rănile ce se ascund în spatele cuvintelor. Răspunsul pe care l-am primit atunci mi-a rămas în minte și… […]

Continue Reading

Nescrise...

Către iubitul prietenei mele

By on 12/09/2016

Îți scriam asta în noaptea dinaintea zilei tale de naștere. Am scris textul pe telefon în timp ce mă gândeam la anii petrecuți împreună, în banca aia care se mișca atunci când scriam după dictare. Îți amintești? :)) Îmi vin acum în minte o groază de întâmplări din liceu. Coronițele de la Cristina, râsetele din […]

Continue Reading

Nescrise...

Poveste de spus la gura sobei

By on 12/08/2016

A fost odată o dimineață de luni. Cerul ei își sprijinea tâmplele de cerul pe care călcau pământenii. Era frig și erau stele în sufletul călătorului. Marți s-a pierdut undeva între luni și miercuri; amorțire de gheață și reverii. Miercuri și-a domolit frigurile. Privea cu drag numele scrise pe geamurile aburite ale trenului. Spre seară […]

Continue Reading

Bistrița mea. A c a s ă

Narnia mea începe cu B

By on 12/02/2016

Când m-am trezit azi dimineață, Bistrița mea era de poveste. Avea câte o Narnie la fiecare felinar. De muuuuuuultă vreme nu a mai nins așa. Când eram mică, încă de la mijlocul lui noiembrie îl întrebam dacă a nins; de cum mă trezeam, eram cu nasul lipit de fereastra bucătăriei. Vă dați seama ce bucurie […]

Continue Reading

One thousand gifts

Lecția din gară

By on 11/29/2016

Nu dormisem toată noaptea. Am avut timp să scriu și să îmi ordonez gândurile. Nu am scris despre mulțumire, dar cu câteva ore înainte, sărbătorisem ziua mulțumirii. Mulțumim pentru binecuvântările care s-au revărsat din belșug peste casa noastră, dar și pentru încercări. Tot ce avem e dar. Tot ce suntem e Har. Așa scrisese. Au fost […]

Continue Reading

Interviuri

Despre tăceri

By on 11/22/2016

„15. Se poate tăcea pe fugă Pe fugă se trăiește, pe fugă se gîndește, pe fugă se iubește, pe fugă se face dragoste, pe fugă se fac cele mai multe lucruri pentru care, odinioară, exista tot timpul din lume. Acum, tot timpul din lume nu mai există. L-a înghițit pământul.” (Teoria Tăcerii – Iulian Tănase) […]

Continue Reading

Nescrise...

Trecutul are ochi de pisică

By on 11/04/2016

Am ținut o groază de pisici în casă. Da, în bloc. În ciuda acelor dacă înghiți un păr de mâț e bai! zgârie, nu se învață la lădiță, distruge perdelele, se învață cu mâncare fițoasă, se sălbăticesc, strică tapițeria aaaaaand so on, am avut o colecție de pufoșenii în apartament. Toate au primit nume ciudate. […]

Continue Reading

One thousand gifts

Ploi în pustiu

By on 09/20/2016

Știți ce am observat? Că e tare greu să fii mulțumit când ai de toate. Că numărul de binecuvântări crește tot mai anevoie din cauză că am început să credem că toate ni se cuvin, că totul ne aparține, că trebuie să avem totul. Ploi în pustiu? Da. Pentru că picătură cu picătură, paharul nostru […]

Continue Reading

Nescrise...

… ca niciodată

By on 09/19/2016

Am găsit oameni frumoși în călătoriile mele. Oameni care nu au rămas în vitrină doar pentru a fi admirați, ci oameni care mi-au intrat în suflet după ce au bătut la ușă. Oameni care au adus cu ei comori. Ca să am ce citi, asculta și răsfoi în iarna asta care mi se așterne peste […]

Continue Reading

Nescrise...

Suflete condeie

By on 09/13/2016

Am fost cititor, scriitor, ascultător. Un condei printre multe alte condeie. Am plecat neștiind la ce să mă aștept. Am ajuns într-o Moldovă frumoasă și cu oameni și mai frumoși. Am realizat asta abia în ultima zi, când despărțirile mi-au furat lacrimile pe care nu știam că le am. Ce tot zic eu aici? Sigur […]

Continue Reading

Figurina

”Se clatină lumea…”

By on 09/07/2016

  Scena  I Actul III   Decor acvatic. Peşti, un năvod, câteva scânduri. Personajul stă pe un scaun şi răsfoieşte un album cu fotografii. Zăboveşte asupra fiecărei imagini, arătând-o publicului. – Îmi amintesc firicelul de apă ce părea că pornește din vârful tenișilor mei și traversează valea. Valea dintre munți și valea din mine. (fotografii cu […]

Continue Reading

Figurina

”Ne scapă mereu câte ceva în viață…”

By on 09/05/2016

Scena I Actul II Decor: Calendare vechi împrăştiate, flori ofilite şi ceasuri stricate. Apare Figurina, mai bătrân parcă, obosit şi cu hainele zdrenţuite. E tot desculţ şi  nebărbierit. Se aşază aproape de public. – (oftând) Nici nu ştiu încotro ai apucat-o. – Aici au fost multe războaie. Am cerut timpului să treacă, să ne lase în urmă, […]

Continue Reading

One thousand gifts

200+

By on

 201. Discuțiile cu copiii. 202. Cuvintele inventate. 203. Ceasurile de mână. 204. Magneții pentru frigider. 205. Farul din port. 206. Plimbările pe faleză. 207. Fotografiile cu familia. 208. Când cineva plătește în locul tău. 209. Librăria din stațiune. 210. Când găsești o carte scrisă de unul dintre autorii tăi preferați. 211. Cănile desenate hazliu. 212. […]

Continue Reading

Nescrise...

Inimi în globuri de sticlă

By on 09/02/2016

  Nu de multă vreme am auzit pe cineva rugându-se: Doamne, vindecă-ne rănile pe care ni le-au făcut alții și pe care ni le-am făcut singuri. Mi-a plăcut mult prima parte. Pentru că, ah, doar Dumnezeu știe cât de rănite ne sunt inimile astea de unii și de alții. Dar rănile pe care ni le-am […]

Continue Reading

Nescrise...

Lasă-mi…

By on 08/31/2016

Am înțeles Doamne.  Am înțeles ce simți, atât cât pot pricepe, atunci când oamenii refuză iubirea Ta. Suntem jalnici, Doamne. Facem schimb de inimi zdrențuite pentru că ni se promite o iubire de o viață. Atât. Iubirea Ta este veșnică, pusă de o parte pentru noi. Și noi o respingem. Ne dăm inimile în mâinile […]

Continue Reading

One thousand gifts

E60

By on 08/30/2016

A plouat, aripioarele au fost puțin (de fapt… cu muuuult) mai picante decât a spus gagica de la casă, vreo două mașini în șanț și un tir răsturnat, nicio abatere de la drumul principal, cafea cu mult lapte, toate bune și frumoase. După un pui de somn într-o parcare, pornim iar. Și, undeva în fața […]

Continue Reading

Nescrise...

Factura la lumină

By on 08/12/2016

And They Lived Happily…..  tăiaaaaaaaaaaaați! În față e o trupă de parfumați care mai au bunul simț… cât de cât. În spate e restul, potoliți și ei. În dreapta… El, un ditamai puștan care se joacă pe telefon și îi spune mamei să tacă. Aham, așa pur și simplu „Taci am spus, taci!” Ea îi […]

Continue Reading

Nescrise...

Înainte se putea și fără. Acum nu.

By on 08/06/2016

  First of all. Nu am nimic cu nimeni. Chiar nu am. Poate am scris într-un moment de neinspirație sau poate că am fost într-o pasă proastă. Înainte mergea și fără verighetă. Acum nu. Asta nu e de condamnat, after all. Măcar știe lumea că nu mai ești disponibil/ă când mergi singur/ă la cumpărături. Înainte […]

Continue Reading

Nescrise...

Jurământ

By on 06/26/2016

Am ajuns cu o oră mai devreme și cu un buchet de garoafe în brațe. Mă întorceam acasă. Acolo unde crescusem. Dar astăzi nu este despre mine. Este despre tine, drag prieten. Este despre alegerea ta. Despre Harul zilei de astăzi. Despre pecetea de sânge. Despre cel mai important jurământ al vieții tale. Mă crezi […]

Continue Reading

Bistrița mea. A c a s ă

„Libera me, Domine…”

By on 06/24/2016

Bistriţa e casa sufletului meu. Aici mi-am deschis ochii şi mi-am învăţat inima să facă primii paşi. Aici am învăţat să scriu zile şi aşteptări, să cânt visuri şi să plâng schimbări. Aici, cerul îşi înţeapă amurgul în turnul Bisericii, picurându-i întunericul pe ziduri. Bistriţa e ecoul Missei Încoronării şi vocile coriştilor ce răsună dincolo de […]

Continue Reading

Nescrise...

Rugăciunea de la miezul nopții

By on 06/19/2016

  Doamne, așa cum sunt, vin înaintea Ta. Așa cum nu am mai venit de multă vreme. Uite, îngenunchez aici. Îmi îngenunchez inima, mândria, privirea. Iată-mă. Fără rod, cu sufletul pustiu, cu lacrimi împietrite pe buze. Cu întrebări prea multe și răspunsuri ca niște piese pierdute de puzzle. Așa vin înaintea Ta. La cine să […]

Continue Reading

Nescrise...

12+

By on 06/03/2016

Azi a plouat. A fost ca o primă zi. Dacă n-aş fi ţinut evidenţa anotimpurilor, aş fi spus că e toamnă şi că şcoala trebuie să înceapă. Flori, festivităţi, felicitări, lacrimi. Am crescut în bănci. 12 ani am ascultat, am scris, am imitat. Am luptat, am obținut victorii, am fost înfrânți. Ne-am șlefuit.  Mulțumesc părinților […]

Continue Reading

Recenzii

Cum să arunci un soare în braţele unui om

By on 05/03/2016

M-am îndrăgostit de Ionel Teodoreanu în 2013 când prietenele mele mi-au făcut cadou una dintre cărţile lui, Lorelei. Încă îmi amintesc… Aleeee, îmi trebuie „Lorelei” pentru şcoală, nu o ai din întâmplare? Nu o aveam atunci, însă, câteva zile mai târziu, m-am trezit cu ea. Încă o mai răsfoiesc. Recitesc zecile de pasaje subliniate. Teodoreanu […]

Continue Reading

Recenzii

Valoarea unei coji de cartof

By on 05/02/2016

Astăzi am citit o carte în câteva ore. Citind, am simţit tensiunea unui om care dezamorsează o bombă. Cartea e în faţa mea, pe birou. E linişte, dar dacă o deschid, am impresia că glasul istoriei va relata încă o dată povestea unui copil, a unui erou. Un supravieţuitor. Un băiat pe lista lui Schindler. […]

Continue Reading

Nescrise...

To my dearest soulmate

By on 03/25/2016

Și astăzi ca și atunci. Am ascultat-o în 4 ani povestind despre viața ei pe care puțini o știu în detaliu. Mulți o judecă, mulți nu o înțeleg. Eu am înțeles-o la un moment dat. Și am început s-o admir. O văd venind la școală de 4 ani cu un ghiozdan plin de optimism. Râde […]

Continue Reading

Interviuri

De vorbă cu Alina Ilioi

By on 01/21/2016

– Cum te-ai defini în trei propoziții? – Nu cred că m-aș putea defini, pentru că încă nu sunt complet definită, fiind în permanență într-un proces de cunoaștere a sinelui și de șlefuire a caracterului. Dar, dacă ar fi să spun ceva despre mine, ar fi că sunt o persoană complexă și simplă, puternică și […]

Continue Reading

Interviuri

De vorbă cu Iosif Ţon

By on 01/19/2016

Aş vrea că acesta să fie un început de dialog cu voi, elevii şi studenţii de astăzi. Cândva am fost profesor la cei de vârstă voastră. Eu mi-am păstrat inima pentru voi. Vă înţeleg întrebările. Vă înţeleg nedumiririle. Eu am trăit o viaţă lungă şi, cu toate trăirile mele,  pot înţelege provocările voastre. Veniţi să […]

Continue Reading

Interviuri

Sculptură în mină de creion

By on 12/01/2015

– Cum a început totul? – Am început cu o cutie de chibrituri (copia unei picturi de Van Gogh). Următoarele au fost seminţele de dovleac (chiar şi cele de floarea soarelui şi boabe de orez). Căutam materiale noi, a fost un experiment. – Cine este Salavat Fidai? – Sunt din Ufa, Rusia. Vârsta, 43. – […]

Continue Reading

Interviuri

De vorbă cu Radu Prisada

By on 11/04/2015

– Cum te-ai îndrăgostit de pian? Când ai cântat pentru prima dată? – M-am îndrăgostit de pian şi de muzică în general de mic copil; am crescut într-un mediu în care muzica clasică era la ordinea zilei. Bunica mea a fost profesoară de vioară, fapt care m-a ajutat foarte mult în dezvoltarea pe plan muzical. […]

Continue Reading

Interviuri

De vorbă cu Tara Skurtu

By on 11/02/2015

– Ce ar trebui să stârnească scrisul calitativ în opinia ta? – Scrisul calitativ are multe componente tehnice; ia naștere prin răbdare, atenție și revizuire. Acestea fiind spuse, cred să experiența personală creionează conținutul scrisului calitativ. Tind să cred mai puternic despre ceea ce scrisul calitativ (în special poezia) stârnește în cititor. Pentru mine, când […]

Continue Reading

Bistrița mea. A c a s ă

Bistrița din noi

By on 10/09/2015

„Bistriţa, oraşul care m-a iubit întotdeauna, chiar şi atunci când l-am ignorat, s-a trezit într-o dimineaţă, tiptil, fără zgomot, şi… m-a tras de mânecă. Mă întorsesem de pe alte meleaguri, purtând gustul ţărmului străin în suflet şi îmbrăţişarea altui orizont. Liniştea sub care oraşul respira amorţit, mă făcu să păşesc cu grijă, de teamă să […]

Continue Reading

Nescrise...

Către iubitul prietenei mele

By on 08/03/2015

Scriu pentru o cauză mai nobilă decât un buchet de trandafiri și o cutie de Raffaello. Cucerirea inimii ei nu se oprește în momentul în care ea spune da. Cuvintele cheie sunt pentru totdeauna. Prietene, să nu o lași niciodată singură la cumpărături. Du-te cu ea. Intră în cabina de probă și închide-i fermoarul la […]

Continue Reading

Interviuri

Talking to Charles Martin

By on 07/23/2015

Talking to this amazing writer. My favorite writer. When I read his books, I instantly get the writer’s block. Truly. – Who is Charles Martin? – I’ve written 11 novels. Please let me refer you to them. They answer your question far better than I.  😉 – What is the power of the written word? […]

Continue Reading

Nescrise...

Poveste negru-alb

By on 07/22/2015

Nu avusesem o zi tocmai bună. Dar s-a întâmplat ceva. S-a întâmplat exact aşa cum trebuia să se întâmple. O străduţă cu sens unic şi asfalt încins. Deodată, am auzit un miorlăit slab şi piţigăiat.Vocea se auzea din coşul de gunoi de pe marginea trotuarului. Înăuntru era o pungă de Kaufland legată zdravăn cu un […]

Continue Reading

Interviuri

De vorbă cu…

By on 06/01/2015

– Cine este Chris Simion? – O fată născută din greşeală în zgomotul Bucureştilor, dar crescută, slavă Domnului, pe Valea Izei, în Maramureş, în Ieud. Regizor de teatru, scriitor. Peste 30 de spectacole regizate, 9 cărţi publicate. Romanul „40 de zile” care a avut parte de o lansare inedită, un turneu de 40 de zile, […]

Continue Reading

Interviuri

De vorbă cu… Iv cel naiv

By on 05/07/2015

Sigur aţi auzit de Iv cel Naiv. Dacă nu, aruncaţi o privire aici ca să vedeţi ce om genial e! 1. Cum iubește Ivcelnaiv? Cu ochii larg deschisi, cu brate de iedera si cu toata fiinta. 2. Ce i-ar spune Ivcelnaiv unui fulg de zăpadă? Nu te top… ah! 3. Ce răspunde Ivcelnaiv când este întrebat […]

Continue Reading

Interviuri

Despre jurnale

By on 05/02/2015

Astăzi discutăm despre jurnale cu băieţii de la SkooBooks, Alex şi Marius. De unde vine denumirea de “SkooBooks”? Denumirea ne vine din trecut…de când ne-am propus noi să facem jurnale pentru vânzare … ne trebuia un nume şi după un brainstorming în doi, a ieşit SkooBooks; adică Books văzut în oglindă … ştim că poate […]

Continue Reading