Știi senzația aia pe care o ai după o zi grea când, ajungând acasă, lași problemele la intrare, te dezbraci și inspiri adânc? Momentul acela în care de pe umeri îți alunecă o cămașă veche, lungă și largă care înțelege tot și tace. Așa a fost ziua de ieri. Ultima zi din martie. Ultima zi […]
Întodeauna mi-a plăcut să ascult povești. Casete, teatru radiofonic, vocea tatălui sau a mamei citind înainte de culcare. Încă îmi plac poveștile. Mai jos puteți să ascultați o poveste care a început cu un ce-ar fi dacă…? Am scris amândoi, am râs împreună, am înregistrat și am rugat-o pe Andreea Marin să ne ajute cu […]
De la o carte la un laptop, de la un ceas la o cămașă, de la un telefon la un televizor, toți avem lucruri pe care dorim să le vindem la un moment dat. Poate că le-ai stivuit într-o cutie de carton și, cum niciunul dintre prietenii tăi nu a venit la licitație, ștergi praful […]
Septem Brrrrrrr ie. Nu știu voi, dar eu iubesc zilele de septembrie. E răcoare, e vreme numai bună de încercat arome noi de ceai, jerseurile pufoase sunt scoase de la naftalină și… am menționat nucile? Mhm. Mâinile pătate de la coaja aromată, miezul alb, mirosul de nucă de septembrie. Zacuscaaaaaaaaaa. Jocul de culori care se […]
Mereu plâng la nunți. Mereu mă uit să văd dacă se țin de mână. Mereu mă uit după gesturile mici de tandrețe, de nu mai pot de dragul tău, de azi ești a mea. Da, plâng la nunți. Mai ales când mirilor li se pun întrebările. Azi, când și-au spus DA, s-au privit. Au spus […]
Anca, era cât p’aci să te etichetez la Jurnalul unui Adam. N-ai csf, Eva tace și ascultă, ea nu e populară pe Facebook. Poate nici nu știe să scrie corect. Bine că m-am uitat înainte să postez, altfel te denunțam fără să vreau. Măi, îmi place de fata asta. Îmi place de ea de când […]
#șușoteală – Sora mea e disperată după pisici. (ză minunea de frati-miu) – Și eu. (ză copilul cu ciocolată pe guriță și cu o mimică gen și ce-i rău la asta?) Discuție între un copil de 7 ani și altul cam de aceeași vârstă, presupun. Dap, recunosc. Sunt o disperată/pasionată/nebună când vine vorba de pisici. […]
Pe treptele magazinului – un pui de pisoi tigrat. Ochi căprui. Lăbuțe miiiiiiiiiiiiiiiiiici cu pernițe moi și rozosine. Blăniță zburlită. Ne oprim. *drăgosteală* După ce plecăm, el îmi spune: – Când o să fiu mare o să mă fac p i s i c a r . – Aha. Ce-i aia? – Cresc pisici, am […]
Cănița asta are o poveste simplă. Am primit-o la zece zile după ziua mea. De la cine nu mă așteptam. Pur și simplu m-am trezit cu ea în brațe. Am rămas fără cuvinte câtăva vreme. Pentru că mă uimește atenția oamenilor la detalii. Mă distrează teribil agitația aia hai să vedem ce nu are și […]
Să îți uiți lumea. Să o uiți și să rămâi aici. Respiră adânc și dezbracă-ți umerii cu răbdare, lasă să-ți cadă haosurile pe podea. Dă-ți jos umbrele. Uită-le; vor pleca. Apropie-te. Așază-te lângă mine. Desfă-mi stelele din păr, dă-mi jos cerul înnorat de pe tâmple. Ia-mi zilele de ieri de pe umeri, ia-mi gândurile ruginite […]
Maturizarea vine și cu bune și cu rele. Ca orice altceva, de altfel. Îmi amintesc de momentele din copilărie în care voiam să ajung și eu să beau cafea. Voiam să fac lucrurile pe care le făceau oamenii mari, such as stat afară până târziu, citit până târziu, culcat târziu and so on. După ce […]
Când am citit povestea Simonei Pop pe blogul Alinei Ilioi, m-am cutremurat. M-am întrebat ce aş face eu dacă aş trece printr-o situaţie similară. Mi-am amintit de prietena mea, diagnosticată cu leucemie acum câţiva ani, de braţele ei învineţite, de vizitele la spital, de înţepăturile pe care şi le număra şi mi-am amintit de voinţa […]
Garoafele au ochii larg deschiși. Așteptau. Mă rog să nu adoarmă înainte să ajungi tu acasă. Mâncarea se răcește pe masă. Așa e mereu. Viața nu e corectă, iar noi suntem singuri. Mai devreme sau mai târziu. Avem cărări pe care le străbatem singuri, rugăciuni pe care le facem fără ca nimeni să știe cât […]
Am făcut înconjurul lumii. Balta de pe trotuarul din fața casei lui, râul în care se scăldau în copilărie, marea care s-a oglindit în ochii ei, oceanul la care visează amândoi, ceața care încununează piscurile cele mai înalte. Am alunecat pe umbrela care îi făcea să meargă ținându-se de mână și de acolo am ajuns […]
Gata dragobetele, sfântul valentin, martie cu toată mulțimea de flori, mărțișoare, cadouri și surprize. Nu mai vezi băieți cu trandafiri în fața blocului, fete cu buchete imense și cutii de Raffaello. Gata, că v-o ajuns. Următorul te iubesc…. știți voi, ca la fast and furious: …va urma. Știți de ce se promite luna de pe […]
Transpune-mi cuvântul în faptă. Nu-mi spune nimic dacă nu-mi poți arăta ceea ce rostești. Știi de ce? Pentru că vorbim prea mult și trăim prea puțin. Rostim prea multe cuvinte și nu ne mai rămâne timp de fapte. E ca și cum ai promite unui om însetat apă și i-ai aduce doar cana goală. Pentru […]
Dragostea cu care am crescut nu s-a schimbat. E aceeași. Rabdă, suferă, așteaptă, se roagă, plânge împreună cu cei ce plâng și se bucură împreună cu cei ce se bucură. Oamenii de acasă încă mai au nume pentru ea. Încă mai văd inimi curate, tineri care se țin de mână și îngenunchează în fața altarului, […]
Mi-am dat întâlnire cu inima mea. Încep să fac ordine într-o lume imensă, cu multe secrete, cu multe ușițe zăvorâte. Cine-ar fi crezut că doare atât de crunt atunci când te hotărăști să te înfrunți pe tine însuți? Nu știu dacă m-am întâlnit cu tine sau cu vechea eu. Și-au fost cuvinte liniștite. Calme. Naive, […]
Orice mi-ar spune oamenii, oricât de înverșunat m-ar contrazice cineva, eu o să cred în minuni. Pentru că pe una o am acasă; citește povești tot mai cursiv, aleargă, râde, spune perle, colorează și adoarme cu cărțile lângă pernuță. Minunea asta e un copil curajos, energic și vesel. E felul lui Dumnezeu de a șlefui […]
E soare. E cald, ramurile au mugurași, parcurile sunt pline de prichindei, florile acoperă zdrențele pământului, ies furnicuțele pe trotuar. Și ce? Ne-am pus hainele de iarnă în dulapuri, mâncăm înghețată, ieșim mai mult la plimbare, cei dragi ne așteaptă acasă cu masa pusă și cu brațele deschise. Și ce? Ne-am dat jos din pat […]
S-a început o lume nouă pentru mine. O lume în care acasă începe să însemne tot mai mult o inimă. Zilele au trecut încet. Luni a fost frig. A plouat. Marți a apărut soarele. Miercuri a fost cald. Acasă am găsit un buchet de viorele și ghiocei într-o ceașcă de porțelan. Primăvara. Viață. Grevă. Bagajele […]
Aici se liniștesc toate. Aici nu trăiești pe fugă. Aici timpul e mai blând. L-am luat de mână și ne-am pornit într-o mini aventură. Când mergem așa, întotdeauna trebuie să-mi potrivesc pașii după mersul lui mititel și sprinten. M-am aplecat și i-am sărutat degețelele calde. – Te iubesc! – Și eu! (el) – De ce? […]
” – Doss, nu sunt femeia care apare pe coperta revistelor. Nimeni nu arată așa. Femeia aceea e doar o plăsmuire a … – Nu m-am îndrăgostit de femeia de la ghișeu. – Da, dar… eu sunt doar conturul. Apoi, imaginea mea e prelucrată pe computer, mi se șterg ridurile, mi se micșorează nasul, mi […]
E linişte în sfârşit. Bat clopotele bisericuţei de peste drum, iar în casă miroase a pepene. Respir adânc; nu mă doare. De multă vreme nu am mai respirat aşa. Mă uit peste fotografii, peste mesaje, peste agendele cu bilete de tren şi legitimaţii sau chitanţe şi îmi amintesc… Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita […]
Pădurea își plânge moartele; de sub zilele care au plecat în trecut, sufletul verde își deschide iarăși ochii. Bătrân, dar e altul. Și miroase a crud, a ghiocel, a pământ răscolit care se vindecă. Vântul mi se zbate în palmă. Iarna înfrântă sub sărutul primăverii. Și poate nu e nimic de spus. E doar sufletul […]
Nu știu voi, dar eu am obosit; orice ai discuta, oriunde ai fi, cu oricine ai vorbi auzi despre sex, cine cu cine s-a mai cuplat, care cu care, unde, cum, când, de câte ori and so on. Aia e prietena nu știu cui, ăla a făcut așa, s-au despărțit, stau împreună, nu mai stau, […]
Eu țin oamenii în brațe. Altceva nu știu să fac. Iau forma lor și, din când în când, păstrez și forma inimii lor. Îmi place să învăț ritmul inimilor. Așa simt și eu că trăiesc. Când țin un om în brațe pot să mă mișc, pot simți cum bate o inimă. Ei spun că le […]
Când oamenii aud că sunt pe cale să devin profesor, majoritatea zâmbesc. Restul spun deschis că viitorul meu arată nu foarte roz. Apoi zâmbesc și ei. Ți se spune de salariile mici, de elevii cu probleme, agresivi și obraznici, de munca zadarnică pe care o vei face la o clasă gălăgioasă și iar de banii […]
Cele mai frumoase suveniruri pe care le poți lua cu tine sunt oamenii. Amintirile pe care le faci cu ei, cuvintele care îți rămân în suflet după despărțire și discuțiile care îți arată sufletul lor, cu tot cu visuri, temeri și idealuri. Așa că… Prieten nu te pot numi pentru că asta implică dovezile care […]
– E liniște. S-a mutat universul. Am rămas doar eu, aici, așteptându-te. – Să vin? – Te aștept. – Cum te voi găsi? – Ascultă liniștea. Printre toate umbrele, ecourile surde și întunericul străin, ai să găsești o tăcere care vorbește, un ecou viu și o lumină care veghează. – Mă aștepți? – De-o viață […]
Mi-am amintit azi că, într-un an ți-am spus la mulți ani în 31 decembrie. Încurcasem ziua. M-am mai gândit azi la zilele de școală pe care le-am petrecut în aceeași bancă. Ții minte când ai luat notă mai mare decât mine la un test la engleză? :)) Prietenia noastră… Când mă gândesc la tine, mă […]
Mă întorceam acasă. Era o dimineață limpede de 1 ianuarie. După ce am ajuns acasă, am scris rândurile de mai jos cu avântul unui curaj teoretic. 2016. Bucuria unei zile reci. Bucuria celui care se trezește în camera alăturată și vine să mă strângă în brațe. Bucuria de a auzi vocea cu care m-am obișnuit. […]
If you give me a book, you give me a world. My fairy godmother knows that. She bought one for my birthday. Besides chocolate and some butterflies, thiiiiiiiis book had my name on it. She wrote some words on the first page. Those words became, by far, my favorite dedication written by this amazing woman! […]
Am citit-o pe Cella Serghi undeva prin liceu. Îmi plăcuse la nebunie Pânza de păianjen și țin minte că, după ce am returnat cartea, am întrebat ce opere mai are Cella Serghi. Mi s-a recomandat ceva care nu-mi suna mie foarte atractiv, așa că, m-am mulțumit cu ecoul Pânzei și am plecat. M-am reîntâlnit cu […]
Și încă numărăm… 601. Lista cu ingrediente pentru prăjitura preferată. 602. Ciocolata topită picurând de pe marginea vasului. 603. Mâinile și șorțul de bucătărie pline de făină. 604. Norișorii de zahăr. 605. Esențele de vanilie. 606. Aluatul care începe să crească în cuptor. 607. Bucățelele de blat fierbinte peste care torni ciocolată. 608. Mirosul de […]
Mă obosește tam tamul ăsta de sărbători. Mâncarea, curățenia, vizitele, cumpărăturile. Aglomerația și cozile in-fer-na-le. Bunătatea este scoasă de la naftalină și pusă alături de ciocolata ieftină, înfiptă între portocale. Colindători înghețați și netimpul pe care toți dăm vina. Oboseala. Miros de mâncare și zgomote fără consistență. Mă enervează. Doar de Crăciun ne îndemnăm la […]
Avusesem o perioadă de pauză de scris, iar cineva mă întrebase de ce. Nu știu exact ce i-am răspuns, însă cumva, mesajul meu se rezuma la faptul că nu voiam ca lumea să descifreze prea mult din rănile ce se ascund în spatele cuvintelor. Răspunsul pe care l-am primit atunci mi-a rămas în minte și… […]
Drag, drag, d r a g prieten, Aș putea să scriu o grămadă de chestii vesele, să înșir lucruri care sună a gol și să te las fără nimic. But that would be lame and ordinary, îmi spuneai tu odată… Știu sigur c-am să trec de miezul nopții. Pentru că am impresia că stau de […]
Îți scriam asta în noaptea dinaintea zilei tale de naștere. Am scris textul pe telefon în timp ce mă gândeam la anii petrecuți împreună, în banca aia care se mișca atunci când scriam după dictare. Îți amintești? :)) Îmi vin acum în minte o groază de întâmplări din liceu. Coronițele de la Cristina, râsetele din […]
A fost odată o dimineață de luni. Cerul ei își sprijinea tâmplele de cerul pe care călcau pământenii. Era frig și erau stele în sufletul călătorului. Marți s-a pierdut undeva între luni și miercuri; amorțire de gheață și reverii. Miercuri și-a domolit frigurile. Privea cu drag numele scrise pe geamurile aburite ale trenului. Spre seară […]
Când m-am trezit azi dimineață, Bistrița mea era de poveste. Avea câte o Narnie la fiecare felinar. De muuuuuuultă vreme nu a mai nins așa. Când eram mică, încă de la mijlocul lui noiembrie îl întrebam dacă a nins; de cum mă trezeam, eram cu nasul lipit de fereastra bucătăriei. Vă dați seama ce bucurie […]
Nu dormisem toată noaptea. Am avut timp să scriu și să îmi ordonez gândurile. Nu am scris despre mulțumire, dar cu câteva ore înainte, sărbătorisem ziua mulțumirii. Mulțumim pentru binecuvântările care s-au revărsat din belșug peste casa noastră, dar și pentru încercări. Tot ce avem e dar. Tot ce suntem e Har. Așa scrisese. Au fost […]
„15. Se poate tăcea pe fugă Pe fugă se trăiește, pe fugă se gîndește, pe fugă se iubește, pe fugă se face dragoste, pe fugă se fac cele mai multe lucruri pentru care, odinioară, exista tot timpul din lume. Acum, tot timpul din lume nu mai există. L-a înghițit pământul.” (Teoria Tăcerii – Iulian Tănase) […]
Am ieșit amândoi să cumpărăm mine pentru Creionul mecanic. Afară era senin, dar soarele avea dinți. Am început să mă plâng că e frig (evident, eu și frigul, not lovers). Mâna lui era caldă. Întotdeauna are mâinile calde. La un moment dat, îl întreb de ce ești tu fericit? Spune-mi trei motive pentru care ești […]
Am ținut o groază de pisici în casă. Da, în bloc. În ciuda acelor dacă înghiți un păr de mâț e bai! zgârie, nu se învață la lădiță, distruge perdelele, se învață cu mâncare fițoasă, se sălbăticesc, strică tapițeria aaaaaand so on, am avut o colecție de pufoșenii în apartament. Toate au primit nume ciudate. […]
Am luat o porție zdravănă de acasă. Mi-am vizitat fairy godmother-a. Sunt uimită; mereu am ceva bun de învățat de la ea. Toate șuturile (în undeva) pe care le-am primit de când am cunoscut-o m-au făcut să înaintez. Bine, după ture de bocit și de nu-s bună de nimic! Întotdeauna a avut ceva util să […]
Citeam acum câteva zile că, dacă lumea întreagă ar fi oarbă, pe câți ai mai impresiona? Suflet drag. Am vrut să îți arăt lumea. Am vrut să îți pun cerul pe un umăr și să îți îndrept bărbia pentru ca privirea ta să umble pe cărările dintre ele. Am vrut să îți pun în […]
Când am citit răspunsurile, mi s-a făcut pielea de găină. Poate că, trecând prin anumite ipostaze în ultimul timp, am învățat să găsesc frumusețea până și în cele mai mici detalii. Ceea ce iubesc eu la interviuri e felul în care fiecare pasiune, fiecare talant, fiecare dar are o poveste fascinantă, doar să întrebi. Să […]
Visul numărul 3 – bifat. Da. Blogul ăsta e unul dintre visurile mele. Acum are căsuță nouă. ♥ De ce Aripi din cioburi? Ah, e o poveste așa de lungă aici. Nu mai știu cum mi-a venit ideea. Știu doar că a fost ceva spontan, mi se părea că sună fancy, așa că, on the […]
Și m-am oprit din citit cursul de folclor literar. E teribil dorul de casă. Dar mi-a venit acasă aici astăzi. Mi-a venit Bistrița în două mâini mititele care m-au luat în brațe. Mi-a venit acasă în porții mici. Sunt acasă. Am ajuns. A C A S Ă . Înțelegi? Acasă… Îmi tot spun asta de […]
Dorul de acasă are gust de spaghete. Și de îmbrățișări. Îmbrățișări dinastea n-ați mai văzut. Știți ce spun ele? Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. […]
Mereu uit pe care parte e inima. Râdeți, faceți mișto, dar eu mereu uit. Norocul meu că am două cadre medicale în casă și aflu și unde e hipotalamusul și care-s alea două tipuri de hormoni pe care îi secretă și unde sunt depozitați. Așa. Revin. Aflu eu pe care parte e (iar cred că […]
Știți ce am observat? Că e tare greu să fii mulțumit când ai de toate. Că numărul de binecuvântări crește tot mai anevoie din cauză că am început să credem că toate ni se cuvin, că totul ne aparține, că trebuie să avem totul. Ploi în pustiu? Da. Pentru că picătură cu picătură, paharul nostru […]
Am găsit oameni frumoși în călătoriile mele. Oameni care nu au rămas în vitrină doar pentru a fi admirați, ci oameni care mi-au intrat în suflet după ce au bătut la ușă. Oameni care au adus cu ei comori. Ca să am ce citi, asculta și răsfoi în iarna asta care mi se așterne peste […]
Scena I Actul IV Scena este luminată în întregime. Apare personajul. Poartă costum şi e încălţat. – Iată-mă din nou aici. (face o piruetă) – Cine eşti? – Sunt tot eu. – Am cutreierat lumea şi am învăţat să fiu om. Să râd, să merg, să plâng. – Am învăţat multe meserii. Am trăit fiecare […]
Am fost cititor, scriitor, ascultător. Un condei printre multe alte condeie. Am plecat neștiind la ce să mă aștept. Am ajuns într-o Moldovă frumoasă și cu oameni și mai frumoși. Am realizat asta abia în ultima zi, când despărțirile mi-au furat lacrimile pe care nu știam că le am. Ce tot zic eu aici? Sigur […]
Scena I Actul III Decor acvatic. Peşti, un năvod, câteva scânduri. Personajul stă pe un scaun şi răsfoieşte un album cu fotografii. Zăboveşte asupra fiecărei imagini, arătând-o publicului. – Îmi amintesc firicelul de apă ce părea că pornește din vârful tenișilor mei și traversează valea. Valea dintre munți și valea din mine. (fotografii cu […]
Scena I Actul II Decor: Calendare vechi împrăştiate, flori ofilite şi ceasuri stricate. Apare Figurina, mai bătrân parcă, obosit şi cu hainele zdrenţuite. E tot desculţ şi nebărbierit. Se aşază aproape de public. – (oftând) Nici nu ştiu încotro ai apucat-o. – Aici au fost multe războaie. Am cerut timpului să treacă, să ne lase în urmă, […]
Nici eu nu știu exact cum și când am început să scriu. Știu doar că în liceu am participat la tot felul de concursuri. Unul dintre ele mi-a rămas în minte și e puțin probabil să uit ce am învățat atunci. Am scris despre Bistrița. Cei care îmi citiți blogul trebuie să știți la care […]
201. Discuțiile cu copiii. 202. Cuvintele inventate. 203. Ceasurile de mână. 204. Magneții pentru frigider. 205. Farul din port. 206. Plimbările pe faleză. 207. Fotografiile cu familia. 208. Când cineva plătește în locul tău. 209. Librăria din stațiune. 210. Când găsești o carte scrisă de unul dintre autorii tăi preferați. 211. Cănile desenate hazliu. 212. […]
Nu de multă vreme am auzit pe cineva rugându-se: Doamne, vindecă-ne rănile pe care ni le-au făcut alții și pe care ni le-am făcut singuri. Mi-a plăcut mult prima parte. Pentru că, ah, doar Dumnezeu știe cât de rănite ne sunt inimile astea de unii și de alții. Dar rănile pe care ni le-am […]
O inimă nu se fură. Oricât de frumos ar zâmbi el, oricât de frumoși ar fi ochii ei. Eu nu cred în jumătăți. Am mai zis eu asta și o mai spun. Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul să fie singur. Singur, nu incomplet. Omul s-a alintat și a spus că alt […]
Am înțeles Doamne. Am înțeles ce simți, atât cât pot pricepe, atunci când oamenii refuză iubirea Ta. Suntem jalnici, Doamne. Facem schimb de inimi zdrențuite pentru că ni se promite o iubire de o viață. Atât. Iubirea Ta este veșnică, pusă de o parte pentru noi. Și noi o respingem. Ne dăm inimile în mâinile […]
A plouat, aripioarele au fost puțin (de fapt… cu muuuult) mai picante decât a spus gagica de la casă, vreo două mașini în șanț și un tir răsturnat, nicio abatere de la drumul principal, cafea cu mult lapte, toate bune și frumoase. După un pui de somn într-o parcare, pornim iar. Și, undeva în fața […]
– Șiiiiii, te-ai întors!!! Cum a fost? – … Fain. – Cum a fost drumul?? – … Bine. – Cum a fost acolo? Hai ziii-mi! – Frumos. Bine. Mă simțeam prost deja. – Ăăăămm… A fost timpul bun? – Da. – Ați vizitat ceva? – Da. – Ăăă… Cum a fost mâncarea? – Ok. – […]
And They Lived Happily….. tăiaaaaaaaaaaaați! În față e o trupă de parfumați care mai au bunul simț… cât de cât. În spate e restul, potoliți și ei. În dreapta… El, un ditamai puștan care se joacă pe telefon și îi spune mamei să tacă. Aham, așa pur și simplu „Taci am spus, taci!” Ea îi […]
First of all. Nu am nimic cu nimeni. Chiar nu am. Poate am scris într-un moment de neinspirație sau poate că am fost într-o pasă proastă. Înainte mergea și fără verighetă. Acum nu. Asta nu e de condamnat, after all. Măcar știe lumea că nu mai ești disponibil/ă când mergi singur/ă la cumpărături. Înainte […]
Am ajuns cu o oră mai devreme și cu un buchet de garoafe în brațe. Mă întorceam acasă. Acolo unde crescusem. Dar astăzi nu este despre mine. Este despre tine, drag prieten. Este despre alegerea ta. Despre Harul zilei de astăzi. Despre pecetea de sânge. Despre cel mai important jurământ al vieții tale. Mă crezi […]
Bistriţa e casa sufletului meu. Aici mi-am deschis ochii şi mi-am învăţat inima să facă primii paşi. Aici am învăţat să scriu zile şi aşteptări, să cânt visuri şi să plâng schimbări. Aici, cerul îşi înţeapă amurgul în turnul Bisericii, picurându-i întunericul pe ziduri. Bistriţa e ecoul Missei Încoronării şi vocile coriştilor ce răsună dincolo de […]
Doamne, așa cum sunt, vin înaintea Ta. Așa cum nu am mai venit de multă vreme. Uite, îngenunchez aici. Îmi îngenunchez inima, mândria, privirea. Iată-mă. Fără rod, cu sufletul pustiu, cu lacrimi împietrite pe buze. Cu întrebări prea multe și răspunsuri ca niște piese pierdute de puzzle. Așa vin înaintea Ta. La cine să […]
Azi a plouat. A fost ca o primă zi. Dacă n-aş fi ţinut evidenţa anotimpurilor, aş fi spus că e toamnă şi că şcoala trebuie să înceapă. Flori, festivităţi, felicitări, lacrimi. Am crescut în bănci. 12 ani am ascultat, am scris, am imitat. Am luptat, am obținut victorii, am fost înfrânți. Ne-am șlefuit. Mulțumesc părinților […]
M-am îndrăgostit de Ionel Teodoreanu în 2013 când prietenele mele mi-au făcut cadou una dintre cărţile lui, Lorelei. Încă îmi amintesc… Aleeee, îmi trebuie „Lorelei” pentru şcoală, nu o ai din întâmplare? Nu o aveam atunci, însă, câteva zile mai târziu, m-am trezit cu ea. Încă o mai răsfoiesc. Recitesc zecile de pasaje subliniate. Teodoreanu […]
Astăzi am citit o carte în câteva ore. Citind, am simţit tensiunea unui om care dezamorsează o bombă. Cartea e în faţa mea, pe birou. E linişte, dar dacă o deschid, am impresia că glasul istoriei va relata încă o dată povestea unui copil, a unui erou. Un supravieţuitor. Un băiat pe lista lui Schindler. […]
Și astăzi ca și atunci. Am ascultat-o în 4 ani povestind despre viața ei pe care puțini o știu în detaliu. Mulți o judecă, mulți nu o înțeleg. Eu am înțeles-o la un moment dat. Și am început s-o admir. O văd venind la școală de 4 ani cu un ghiozdan plin de optimism. Râde […]
2 martie. Miercuri. 7:00 pm. P r i m ă v a r ă ! S p r i n g ! Martie. Miercuri. Muzică. – Cine este Eduard Kunz? – Eduard este tată, soţ, pianist născut în Rusia care trăieşte în România. – În spatele concertelor sunt ore de studiu intens, fără îndoială. Cum […]
– Cum te-ai defini în trei propoziții? – Nu cred că m-aș putea defini, pentru că încă nu sunt complet definită, fiind în permanență într-un proces de cunoaștere a sinelui și de șlefuire a caracterului. Dar, dacă ar fi să spun ceva despre mine, ar fi că sunt o persoană complexă și simplă, puternică și […]
Aş vrea că acesta să fie un început de dialog cu voi, elevii şi studenţii de astăzi. Cândva am fost profesor la cei de vârstă voastră. Eu mi-am păstrat inima pentru voi. Vă înţeleg întrebările. Vă înţeleg nedumiririle. Eu am trăit o viaţă lungă şi, cu toate trăirile mele, pot înţelege provocările voastre. Veniţi să […]
– Cum a început totul? – Am început cu o cutie de chibrituri (copia unei picturi de Van Gogh). Următoarele au fost seminţele de dovleac (chiar şi cele de floarea soarelui şi boabe de orez). Căutam materiale noi, a fost un experiment. – Cine este Salavat Fidai? – Sunt din Ufa, Rusia. Vârsta, 43. – […]
– Cum te-ai îndrăgostit de pian? Când ai cântat pentru prima dată? – M-am îndrăgostit de pian şi de muzică în general de mic copil; am crescut într-un mediu în care muzica clasică era la ordinea zilei. Bunica mea a fost profesoară de vioară, fapt care m-a ajutat foarte mult în dezvoltarea pe plan muzical. […]
– Ce ar trebui să stârnească scrisul calitativ în opinia ta? – Scrisul calitativ are multe componente tehnice; ia naștere prin răbdare, atenție și revizuire. Acestea fiind spuse, cred să experiența personală creionează conținutul scrisului calitativ. Tind să cred mai puternic despre ceea ce scrisul calitativ (în special poezia) stârnește în cititor. Pentru mine, când […]
„Bistriţa, oraşul care m-a iubit întotdeauna, chiar şi atunci când l-am ignorat, s-a trezit într-o dimineaţă, tiptil, fără zgomot, şi… m-a tras de mânecă. Mă întorsesem de pe alte meleaguri, purtând gustul ţărmului străin în suflet şi îmbrăţişarea altui orizont. Liniştea sub care oraşul respira amorţit, mă făcu să păşesc cu grijă, de teamă să […]
Scriu pentru o cauză mai nobilă decât un buchet de trandafiri și o cutie de Raffaello. Cucerirea inimii ei nu se oprește în momentul în care ea spune da. Cuvintele cheie sunt pentru totdeauna. Prietene, să nu o lași niciodată singură la cumpărături. Du-te cu ea. Intră în cabina de probă și închide-i fermoarul la […]
Talking to this amazing writer. My favorite writer. When I read his books, I instantly get the writer’s block. Truly. – Who is Charles Martin? – I’ve written 11 novels. Please let me refer you to them. They answer your question far better than I. 😉 – What is the power of the written word? […]
Nu avusesem o zi tocmai bună. Dar s-a întâmplat ceva. S-a întâmplat exact aşa cum trebuia să se întâmple. O străduţă cu sens unic şi asfalt încins. Deodată, am auzit un miorlăit slab şi piţigăiat.Vocea se auzea din coşul de gunoi de pe marginea trotuarului. Înăuntru era o pungă de Kaufland legată zdravăn cu un […]
– Cine este Chris Simion? – O fată născută din greşeală în zgomotul Bucureştilor, dar crescută, slavă Domnului, pe Valea Izei, în Maramureş, în Ieud. Regizor de teatru, scriitor. Peste 30 de spectacole regizate, 9 cărţi publicate. Romanul „40 de zile” care a avut parte de o lansare inedită, un turneu de 40 de zile, […]
Articolul ăsta are ceva vechime. Bianca e la fel de ambițioasă. La fel de hotărâtă. Ba chiar și mai și. Nu a renunțat la jumătatea drumului. A mers mai departe. A muncit. Muncește și lucrează la visul ei. Bianca, îți doresc un drum binecuvântat și plin de bucurii. God bless you, dear girl! 🙂 E […]
Sigur aţi auzit de Iv cel Naiv. Dacă nu, aruncaţi o privire aici ca să vedeţi ce om genial e! 1. Cum iubește Ivcelnaiv? Cu ochii larg deschisi, cu brate de iedera si cu toata fiinta. 2. Ce i-ar spune Ivcelnaiv unui fulg de zăpadă? Nu te top… ah! 3. Ce răspunde Ivcelnaiv când este întrebat […]
Astăzi discutăm despre jurnale cu băieţii de la SkooBooks, Alex şi Marius. De unde vine denumirea de “SkooBooks”? Denumirea ne vine din trecut…de când ne-am propus noi să facem jurnale pentru vânzare … ne trebuia un nume şi după un brainstorming în doi, a ieşit SkooBooks; adică Books văzut în oglindă … ştim că poate […]