Bună dimineața, binecuvântare!

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Știi senzația aia pe care o ai după o zi grea când, ajungând acasă, lași problemele la intrare, te dezbraci și inspiri adânc? Momentul acela în care de pe umeri îți alunecă o cămașă veche, lungă și largă care înțelege tot și tace. Așa a fost ziua de ieri. Ultima zi din martie. Ultima zi dintr-un martie pentru doi. Am să-ți spun despre salata verde, despre puii de găină, despre primele păpădii pe care le-am văzut departe de casă, despre […]

pastel cenușiu

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Cred că tot întunericul din gară s-a luat după mine. Azi noapte mi-a furat umbra. Acum, umbra mea e doar o pată mare, deformată care mă urmărește. Ah, și frigul. Și frigul s-a luat de mine. M-a îmbrăcat cu el. Și nici el nu pleacă. S-a oprit și m-a întrebat la ce mă gândesc. nici eu nu știu. dacă mă gândesc la nimic, tot mă gândesc la ceva. la nimic. ce blestem groaznic să nu vrei să te gândești la […]

habarnu am ceseîntâmplă

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

vin acasă mai bătrână cu trei ani. era un fotoliu în stradă. De ce l-or pus acolo? De ce tocmai acolo? Recunosc, e plăcut să te așezi când te dor știrile, vremea, cuvintele. m-am tăiat în biletul de tren. Mi-am crestat buricul degetului și am stors o picătură deformată de sânge. era noapte când am ajuns în gară. În gară nimeni. În mine, întuneric. mi-e dor de tine, mi-e dor de soare, mi-e dor de căldură. e frig, nu mă […]

Ce vezi de sus

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Te iubesc, Paul. Se vedea din turnul bisericii. Pe un perete. Din centrul orașului. Cer gri, clădiri înghesuite, gândul că în curând trebuie să pleci, culorile de toamnă și mâinile tale strânse în jurul meu. Artă de stradă și o declarație ce se vede de la zeci de metri înălțime. Paul, tu știi că ea te iubește? Poate că te așteaptă la gară, te strânge în brațe când ajungi, te sună, adoarme cu gândul la tine, se trezește tot cu […]

Aripile de pe trotuar

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

M-am întors acasă cu flori de grădină. Nu au prins bruma, spunea ea. Ciudat. Au fost aduse tocmai din acel loc. Locul de care mi-e teamă. Locul în care am pierdut, dar am și câștigat. Curajul meu arată întocmai ca și ghetuțele de toamnă pe care le-am scos din dulap; prăfuit. Pentru că acasă, inima mea a umblat desculță. A fost întâmpinată în prag atunci când ajungea târziu. Cu flori. Cu îmbrățișări. Cu iertare. Cu zâmbete. Cu patul făcut și […]

Muzica perioadei de radioterapie

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

„Se întâmplă, de multe ori, să îmi intre în cap melodii și versuri pe care le dezaprob total. Încerc întotdeauna să renunț la ele, dar abundența difuzării în mall-uri, la radio sau TV mă împiedică”. Simona Pop are dreptate. Am aceeași problemă. Le auzi peste tot, ți le mai și fredonează colegii șiiii, ca să fie sigur că nu le uiți, se repetă vreun refren tâmpit când sună telefonul cuiva. La mare, pe terasă. La masă. Aceeași problemă. Îți dai […]

Poveste de septembrrrrie

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Întodeauna mi-a plăcut să ascult povești. Casete, teatru radiofonic, vocea tatălui sau a mamei citind înainte de culcare. Încă îmi plac poveștile. Mai jos puteți să ascultați o poveste care a început cu un ce-ar fi dacă…? Am scris amândoi, am râs împreună, am înregistrat și am rugat-o pe Andreea Marin să ne ajute cu montajul. A lucrat la el, nu glumă. Când am primit rezultatul, l-am ascultat și am rămas fără cuvinte. Fundalul sonor, felul în care totul se […]

Cum dorești!

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

De la o carte la un laptop, de la un ceas la o cămașă, de la un telefon la un televizor, toți avem lucruri pe care dorim să le vindem la un moment dat. Poate că le-ai stivuit într-o cutie de carton și, cum niciunul dintre prietenii tăi nu a venit la licitație, ștergi praful din când în când pentru că, deh, de aruncat… nu te lasă inima. Dacă știi despre ce vorbesc, atunci știu și eu de ce ai […]

Drag cititor…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

18 septembrie. Azi. Nu știu cum a fost ziua de astăzi pentru tine, cititorule. Sau ziua de ieri. Vreau să împart cu tine puțin din zilele săptămânii care a trecut. Poate că, situațiile prin care ai trecut, te-au făcut să te simți la fel, adică singur, speriat, îți părea că sarcinile sunt prea mari ca să le termini la timp, că celălalt o să sufere din cauza ineficienței tale, că de tine depinde cel drag și că tu ești prea […]

plin de dă peste

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

Septem Brrrrrrr ie. Nu știu voi, dar eu iubesc zilele de septembrie. E răcoare, e vreme numai bună de încercat arome noi de ceai, jerseurile pufoase sunt scoase de la naftalină și… am menționat nucile? Mhm. Mâinile pătate de la coaja aromată, miezul alb, mirosul de nucă de septembrie. Zacuscaaaaaaaaaa. Jocul de culori care se întrepătrund în borcane, roadele culese și sortate în cămară. Septembrie are momentele lui de oprește-te și uită-te în urmă. Răsfoiește pozele cu răsăritul de pe […]

Invitație la nuntă

Publicat pe Un comentariuPublicat în Nescrise...

Mereu plâng la nunți. Mereu mă uit să văd dacă se țin de mână. Mereu mă uit după gesturile mici de tandrețe, de nu mai pot de dragul tău, de azi ești a mea. Da, plâng la nunți. Mai ales când mirilor li se pun întrebările. Azi, când și-au spus DA, s-au privit. Au spus da ca și cum ar fi fost ei singuri în biserică. S-au privit în timp ce-și pecetluiau jurământul. De obicei, spun câte un da chinuit, […]

Și librarii scriu câteodată

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

Anca, era cât p’aci să te etichetez la Jurnalul unui Adam. N-ai csf, Eva tace și ascultă, ea nu e populară pe Facebook. Poate nici nu știe să scrie corect. Bine că m-am uitat înainte să postez, altfel te denunțam fără să vreau. Măi, îmi place de fata asta. Îmi place de ea de când a scris despre o carte pe care o detest acum când sunt mai coaptă la etaj (cam târziu, din păcate). Treaba cu respectiva cărțulie e […]

Dumnezeu e ca Mama.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

#șușoteală – Sora mea e disperată după pisici. (ză minunea de frati-miu) – Și eu. (ză copilul cu ciocolată pe guriță și cu o mimică gen și ce-i rău la asta?) Discuție între un copil de 7 ani și altul cam de aceeași vârstă, presupun. Dap, recunosc. Sunt o disperată/pasionată/nebună când vine vorba de pisici. Daaaaaa, aș drăgosti toate mâțele de pe stradă. Indiferent de cât de murdare/jerpelite ar fi. Cred că au luat și asta into account când au […]

când o să fiu mare o să mă fac….

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Pe treptele magazinului – un pui de pisoi tigrat. Ochi căprui. Lăbuțe miiiiiiiiiiiiiiiiiici cu pernițe moi și rozosine. Blăniță zburlită. Ne oprim. *drăgosteală* După ce plecăm, el îmi spune: – Când o să fiu mare o să mă fac  p i s i c a r . – Aha. Ce-i aia? – Cresc pisici, am grijă de ele, le dau de mâncare. – Cum ai tu grijă de o pisică? – Păi, îi schimb nisipul, mă joc cu ea… … […]

O cană sau despre dragostea pentru oameni

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Cănița asta are o poveste simplă. Am primit-o la zece zile după ziua mea. De la cine nu mă așteptam. Pur și simplu m-am trezit cu ea în brațe. Am rămas fără cuvinte câtăva vreme. Pentru că mă uimește atenția oamenilor la detalii. Mă distrează teribil agitația aia hai să vedem ce nu are și asta să-i facem cadou. Rareori primesc aceeași atenție, which is… makes you think twice dacă merită să mai pui suflet în cadouri :)) Ungrateful me. […]

rămâi.

Publicat pe Un comentariuPublicat în Nescrise...

Să îți uiți lumea. Să o uiți și să rămâi aici. Respiră adânc și dezbracă-ți umerii cu răbdare, lasă să-ți cadă haosurile pe podea. Dă-ți jos umbrele. Uită-le; vor pleca. Apropie-te. Așază-te lângă mine. Desfă-mi stelele din păr, dă-mi jos cerul înnorat de pe tâmple. Ia-mi zilele de ieri de pe umeri, ia-mi gândurile ruginite de pe coapse. Eliberează-mi mâinile, sărută-mi palmele ce netezesc mereu și în zadar cutele acelui acum veșnic furtunos. Desfă-mi timpul de pe trup, clipă de […]

Păpușa de la malul mării

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Ne cunoaștem de când eram mică. Ea nu mi-a spus niciodată câți ani are. Nici care e adevărata culoare a ochilor ei. Poate albastră, când stau deasupra ei. Poate verde, atunci când trupurile noastre devin una. Poate cenușiu, atunci când cerul îi stă pe umeri și o face să țipe sub zborul pescărușilor. Mi s-a făcut dor. Acum. Chiar acum. E o secundă uitată pe repeat care bate dor-dor în loc de tic-tac. Mi-e dor, înțelegi? E dorul acela nu […]

care-i faza cu anii de la bord

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Nescrise...

Maturizarea vine și cu bune și cu rele. Ca orice altceva, de altfel. Îmi amintesc de momentele din copilărie în care voiam să ajung și eu să beau cafea. Voiam să fac lucrurile pe care le făceau oamenii mari, such as stat afară până târziu, citit până târziu, culcat târziu and so on. După ce am crescut, mi-am dat seama că, de fapt, cafeaua e teribil de amară, dacă stai afară până târziu poți păți enșpe mii de chestii nasoale, […]

Cu sufletul la terapie intensivă

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

Când am citit povestea Simonei Pop pe blogul Alinei Ilioi, m-am cutremurat. M-am întrebat ce aş face eu dacă aş trece printr-o situaţie similară. Mi-am amintit de prietena mea, diagnosticată cu leucemie acum câţiva ani, de braţele ei învineţite, de vizitele la spital, de înţepăturile pe care şi le număra şi mi-am amintit de voinţa şi încrederea ei în Cel care fac minuni. Am văzut aceeaşi voinţă şi abandonare totală în mâinile Creatorului şi la Simona. Curaj şi acceptare, nu […]

Drumul spre casă

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Garoafele au ochii larg deschiși. Așteptau. Mă rog să nu adoarmă înainte să ajungi tu acasă. Mâncarea se răcește pe masă. Așa e mereu. Viața nu e corectă, iar noi suntem singuri. Mai devreme sau mai târziu. Avem cărări pe care le străbatem singuri, rugăciuni pe care le facem fără ca nimeni să știe cât plângem în așteptarea răspunsului, văi prin care trecem doar noi și umbrele noastre. Cineva povestește la magazin despre moartea unui om care ieri era la […]

Cântec de leagăn

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am făcut înconjurul lumii. Balta de pe trotuarul din fața casei lui, râul în care se scăldau în copilărie, marea care s-a oglindit în ochii ei, oceanul la care visează amândoi, ceața care încununează piscurile cele mai înalte. Am alunecat pe umbrela care îi făcea să meargă ținându-se de mână și de acolo am ajuns în palmele lor calde. I-am văzut ezitând să-și ia rămas bun, le-am pândit primul sărut ascuns în prima floare deschisă de liliac. – Oare cum […]

N-am să mai spun „te iubesc”.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Gata dragobetele, sfântul valentin, martie cu toată mulțimea de flori, mărțișoare, cadouri și surprize. Nu mai vezi băieți cu trandafiri în fața blocului, fete cu buchete imense și cutii de Raffaello. Gata, că v-o ajuns. Următorul te iubesc…. știți voi, ca la fast and furious: …va urma. Știți de ce se promite luna de pe cer? Pentru că nu costă nimic. Săraca lună. Nu e trist faptul că se găsesc greuceni care să facă pe grozavii și s-o țină sus […]

Nu vorbi, arată-mi.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Transpune-mi cuvântul în faptă. Nu-mi spune nimic dacă nu-mi poți arăta ceea ce rostești. Știi de ce? Pentru că vorbim prea mult și trăim prea puțin. Rostim prea multe cuvinte și nu ne mai rămâne timp de fapte. E ca și cum ai promite unui om însetat apă și i-ai aduce doar cana goală. Pentru că știm toate cuvintele, le anticipăm, știm cum sună, știm cum să le potrivim în diferitele situații ale vieții, dar rămânem doar cu atât. Și […]

Până când?

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Nescrise...

Dragostea cu care am crescut nu s-a schimbat. E aceeași. Rabdă, suferă, așteaptă, se roagă, plânge împreună cu cei ce plâng și se bucură împreună cu cei ce se bucură. Oamenii de acasă încă mai au nume pentru ea. Încă mai văd inimi curate, tineri care se țin de mână și îngenunchează în fața altarului, așteptând binecuvântarea. Aici e refugiul în care am întâlnit dragostea, iar numele refugiului e … Dumnezeu este dragoste. Zâmbeau; aprilie înflorind înspre altar. Îmi era […]

Scrisoare fără destinatar

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mi-am dat întâlnire cu inima mea. Încep să fac ordine într-o lume imensă, cu multe secrete, cu multe ușițe zăvorâte. Cine-ar fi crezut că doare atât de crunt atunci când te hotărăști să te înfrunți pe tine însuți? Nu știu dacă m-am întâlnit cu tine sau cu vechea eu. Și-au fost cuvinte liniștite. Calme. Naive, blânde. Calde. Le-am citit mergând spre nicăieri, pentru că nu mai știam încotro vreau să merg. Apoi, totul s-a năruit. Știi ce doare mai tare […]

Împărăția în formă de inimă… de copil

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Orice mi-ar spune oamenii, oricât de înverșunat m-ar contrazice cineva, eu o să cred în minuni. Pentru că pe una o am acasă; citește povești tot mai cursiv, aleargă, râde, spune perle, colorează și adoarme cu cărțile lângă pernuță. Minunea asta e un copil curajos, energic și vesel. E felul lui Dumnezeu de a șlefui o inimă de om mare. E modalitatea prin care Dumnezeu repară rugăciunea deficitară și adună familia împreună. Eroul meu a crescut. E aducerea aminte a […]

Comori ascunse… la vedere

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

E soare. E cald, ramurile au mugurași, parcurile sunt pline de prichindei, florile acoperă zdrențele pământului, ies furnicuțele pe trotuar. Și ce? Ne-am pus hainele de iarnă în dulapuri, mâncăm înghețată, ieșim mai mult la plimbare, cei dragi ne așteaptă acasă cu masa pusă și cu brațele deschise. Și ce? Ne-am dat jos din pat sănătoși, putem vorbi, putem vedea, putem merge, zâmbim, râdem, facem cumpărături, răspundem la întrebările celorlalți. Și ce? Ne bem cafeaua, stăm față-n față cu cei […]

Povestește-mi…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

S-a început o lume nouă pentru mine. O lume în care acasă începe să însemne tot mai mult o inimă. Zilele au trecut încet. Luni a fost frig. A plouat. Marți a apărut soarele. Miercuri a fost cald. Acasă am găsit un buchet de viorele și ghiocei într-o ceașcă de porțelan. Primăvara. Viață.  Grevă. Bagajele și rugăciunile oprite în gară. Taxi, telefonul, stația, aglomerație, timpul grăbit de la încheietură și soarele ce apăsa umerii. A venit cu mine; a așteptat. […]

mărunțișuri

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

Aici se liniștesc toate. Aici nu trăiești pe fugă. Aici timpul e mai blând. L-am luat de mână și ne-am pornit într-o mini aventură. Când mergem așa, întotdeauna trebuie să-mi potrivesc pașii după mersul lui mititel și sprinten. M-am aplecat și i-am sărutat degețelele calde. – Te iubesc! – Și eu! (el) – De ce? – Ei… de ce… Mai mergem ce mai mergem noi și-mi spune dintr-o dată: – Vrei să-ți spun un lucru prostesc? – Ia. – Pentru […]

Femeie, tu…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

” – Doss, nu sunt femeia care apare pe coperta revistelor. Nimeni nu arată așa. Femeia aceea e doar o plăsmuire a … – Nu m-am îndrăgostit de femeia de la ghișeu. – Da, dar… eu sunt doar conturul. Apoi, imaginea mea e prelucrată pe computer, mi se șterg ridurile, mi se micșorează nasul, mi se împinge bărbia mai înăuntru, mi se scobesc obrajii – își cuprinse bustul cu mâinile – mi se măresc sânii. Am scuturat capul. – Eu […]

„… îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu”.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

E linişte în sfârşit. Bat clopotele bisericuţei de peste drum, iar în casă miroase a pepene. Respir adânc; nu mă doare. De multă vreme nu am mai respirat aşa. Mă uit peste fotografii, peste mesaje, peste agendele cu bilete de tren şi legitimaţii sau chitanţe şi îmi amintesc… Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!  Lungi au mai fost drumurile… Multe au fost întrebările fără răspuns. Două luni. Ani, poate. …El te încununează cu bunătate şi […]

Aș vrea să fiu ce azi n-am fost…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Pădurea își plânge moartele; de sub zilele care au plecat în trecut, sufletul verde își deschide iarăși ochii. Bătrân, dar e altul. Și miroase a crud, a ghiocel, a pământ răscolit care se vindecă. Vântul mi se zbate în palmă. Iarna înfrântă sub sărutul primăverii. Și poate nu e nimic de spus. E doar sufletul care face un popas. E rănit, dar a învățat. Își numără rătăcirile, își amintește de clipa în care a căzut. Plânge. Își cere iertare. Încet, […]

N-am să te pot iubi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Nu știu voi, dar eu am obosit; orice ai discuta, oriunde ai fi, cu oricine ai vorbi auzi despre sex, cine cu cine s-a mai cuplat, care cu care, unde, cum, când, de câte ori and so on. Aia e prietena nu știu cui, ăla a făcut așa, s-au despărțit, stau împreună, nu mai stau, poate o cere, poate nu… I’m fed up, cum zice englezu’. Toate piesele pe care le asculți, dacă nu au imagini, au cuvinte despre asta. […]

Ce ar spune un rucsac dacă ar putea vorbi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Eu merg cu oamenii. Călătoresc, fac popasuri. Drumeții, escapade, vacanțe. Locuințe noi, vizite sau tabere. Îmi place să merg cu ei. Își iau atâtea lucruri inutile… Mereu uită câte ceva. Mereu își pun prea multe și niciodată lucrurile de care au nevoie. Încerc să le spun atunci când se așază pe mine și se străduie să-mi închidă toate buzunarele. Îi las să se învârtă în jurul meu, să scoată și iar să îndese. Cum zic ei, cine știe, poate am […]

Ce ar spune un halat de baie dacă ar putea vorbi

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Nescrise...

Eu țin oamenii în brațe. Altceva nu știu să fac. Iau forma lor și, din când în când, păstrez și forma inimii lor. Îmi place să învăț ritmul inimilor. Așa simt și eu că trăiesc. Când țin un om în brațe pot să mă mișc, pot simți cum bate o inimă. Ei spun că le țin de cald, că adun picăturile de apă de pe trupurile lor, însă poveștile mele sunt mai mult decât atât. Între două dimineți se întâmplă […]

Eu – profesorul de mâine

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Nescrise...

Când oamenii aud că sunt pe cale să devin profesor, majoritatea zâmbesc. Restul spun deschis că viitorul meu arată nu foarte roz. Apoi zâmbesc și ei. Ți se spune de salariile mici, de elevii cu probleme, agresivi și obraznici, de munca zadarnică pe care o vei face la o clasă gălăgioasă și iar de banii care nu îți vor ajunge. Nu m-am văzut niciodată în postura de profesor, până… nu de multă vreme. Ce aș putea spune unei generații născute […]

Unde pleacă fulgii de zăpadă când se topesc?

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Cele mai frumoase suveniruri pe care le poți lua cu tine sunt oamenii. Amintirile pe care le faci cu ei, cuvintele care îți rămân în suflet după despărțire și discuțiile care îți arată sufletul lor, cu tot cu visuri, temeri și idealuri. Așa că… Prieten nu te pot numi pentru că asta implică dovezile care să-ți fie de folos, or e nevoie de timp pentru o prietenie. M-am hotărât să îți fac o urare mai serioasă. Îți trimit cuvinte. Deși […]

Cum iubește un fulg de zăpadă o scânteie

Publicat pe Un comentariuPublicat în Nescrise...

– E liniște. S-a mutat universul. Am rămas doar eu, aici, așteptându-te. – Să vin? – Te aștept. – Cum te voi găsi? – Ascultă liniștea. Printre toate umbrele, ecourile surde și întunericul străin, ai să găsești o tăcere care vorbește, un ecou viu și o lumină care veghează. – Mă aștepți? – De-o viață întreagă. – Cât înseamnă o viață? – O așteptare. O dorință neîmplinită care-și cere răsăritul și oftatul în care auzi speranța fumegândă. – Aproape-am ajuns. […]

Unui vechi și drag prieten…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mi-am amintit azi că, într-un an ți-am spus la mulți ani în 31 decembrie. Încurcasem ziua. M-am mai gândit azi la zilele de școală pe care le-am petrecut în aceeași bancă. Ții minte când ai luat notă mai mare decât mine la un test la engleză? :)) Prietenia noastră… Când mă gândesc la tine, mă gândesc la o minune. Petrecând mult timp departe de casă, mă încurajez în momentele dificile, gândindu-mă la ceea ce Dumnezeu a făcut cu și prin […]

Înainte de mâine…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mă întorceam acasă. Era o dimineață limpede de 1 ianuarie. După ce am ajuns acasă, am scris rândurile de mai jos cu avântul unui curaj teoretic. 2016. Bucuria unei zile reci. Bucuria celui care se trezește în camera alăturată și vine să mă strângă în brațe. Bucuria de a auzi vocea cu care m-am obișnuit. Bucuria unei binecuvântări. Bucuria unei clementine cu feliuțe mici și aromate. Bucuria străduțelor liniștite. Început. 2016 își desface funda roșie și-și lasă prima filă în […]

The Gap of Time. Or the Fairy godmother’s gap in my life.

Publicat pe Un comentariuPublicat în Nescrise..., Recenzii

If you give me a book, you give me a world. My fairy godmother knows that. She bought one for my birthday. Besides chocolate and some butterflies, thiiiiiiiis book had my name on it. She wrote some words on the first page. Those words became, by far, my favorite dedication written by this amazing woman! But… I keep it for myself until I become what she wrote there. Soon, I hope. So, dear, dear FG, I promise. I promise I’ll […]

Cum se scrie o carte?

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Recenzii

Am citit-o pe Cella Serghi undeva prin liceu. Îmi plăcuse la nebunie Pânza de păianjen și țin minte că, după ce am returnat cartea, am întrebat ce opere mai are Cella Serghi. Mi s-a recomandat ceva care nu-mi suna mie foarte atractiv, așa că, m-am mulțumit cu ecoul Pânzei și am plecat. M-am reîntâlnit cu Cella acum, în primul an de facultate. Cu Mirona, mai bine spus. Vedeți voi, povesteam cu profesoara de română și mi-a spus că citește Cartea […]

Daruri.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

Și încă numărăm… 601. Lista cu ingrediente pentru prăjitura preferată. 602. Ciocolata topită picurând de pe marginea vasului. 603. Mâinile și șorțul de bucătărie pline de făină. 604. Norișorii de zahăr. 605. Esențele de vanilie. 606. Aluatul care începe să crească în cuptor. 607. Bucățelele de blat fierbinte peste care torni ciocolată. 608. Mirosul de prăjitură abia scoasă din cuptor. 609. Rostogolirea cubulețelor de blat prin nuca de cocos. 610. Degustarea. 611. Deegetele pliiiiiiiiiiiiiiine de ciocolată. 612. Dezordinea de pe […]

Crăciunul de zi cu zi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mă obosește tam tamul ăsta de sărbători. Mâncarea, curățenia, vizitele, cumpărăturile. Aglomerația și cozile in-fer-na-le. Bunătatea este scoasă de la naftalină și pusă alături de ciocolata ieftină, înfiptă între portocale. Colindători înghețați și netimpul pe care toți dăm vina. Oboseala. Miros de mâncare și zgomote fără consistență. Mă enervează. Doar de Crăciun ne îndemnăm la fapte bune. Și nici atunci; facem bilețele și schimbăm cadourile între noi. Vrem să primim cât mai multe, însă, dacă s-ar putea, să dăruim cât […]

Orologiul fără ore

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Recenzii

Avusesem o perioadă de pauză de scris, iar cineva mă întrebase de ce. Nu știu exact ce i-am răspuns, însă cumva, mesajul meu se rezuma la faptul că nu voiam ca lumea să descifreze prea mult din rănile ce se ascund în spatele cuvintelor. Răspunsul pe care l-am primit atunci mi-a rămas în minte și… încă funcționează. Era cam așa: nu ai de dat explicații. Tu doar scrie. Lasă-i să creadă ce vor, lasă-i să se regăsească pe ei înșiși […]

Din inimă pentru altă inimă…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Drag, drag,  d r a g  prieten, Aș putea să scriu o grămadă de chestii vesele, să înșir lucruri care sună a gol și să te las fără nimic. But that would be lame and ordinary, îmi spuneai tu odată… Știu sigur c-am să trec de miezul nopții. Pentru că am impresia că stau de vorbă cu mine, așa, scriindu-ți. Iartă întrebările pe care mi le pun, dar știu că, pe undeva, suntem la fel. Și sper să am ceva […]

Către iubitul prietenei mele

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Îți scriam asta în noaptea dinaintea zilei tale de naștere. Am scris textul pe telefon în timp ce mă gândeam la anii petrecuți împreună, în banca aia care se mișca atunci când scriam după dictare. Îți amintești? :)) Îmi vin acum în minte o groază de întâmplări din liceu. Coronițele de la Cristina, râsetele din timpul orelor și… cât a trecut? Gândurile mele pentru tine sunt aceleași. Și să nu uiți că Pot să se mute munţii, pot să se […]

Poveste de spus la gura sobei

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

A fost odată o dimineață de luni. Cerul ei își sprijinea tâmplele de cerul pe care călcau pământenii. Era frig și erau stele în sufletul călătorului. Marți s-a pierdut undeva între luni și miercuri; amorțire de gheață și reverii. Miercuri și-a domolit frigurile. Privea cu drag numele scrise pe geamurile aburite ale trenului. Spre seară s-a înfuriat; oamenii erau nestatornici. De supărată ce era, s-a înserat mai devreme. Noaptea și trenul goneau prin zăpadă. Mi-am scos copilăria din pod. Avea […]

Narnia mea începe cu B

Publicat pe 2 comentariiPublicat în Bistrița mea. A c a s ă

Când m-am trezit azi dimineață, Bistrița mea era de poveste. Avea câte o Narnie la fiecare felinar. De muuuuuuultă vreme nu a mai nins așa. Când eram mică, încă de la mijlocul lui noiembrie îl întrebam dacă a nins; de cum mă trezeam, eram cu nasul lipit de fereastra bucătăriei. Vă dați seama ce bucurie era când, după săptămâni de așteptare și întrebări, mă trezeam, iar parcul din spatele blocului era alb.   Da, știu că știți că a nins […]

Lecția din gară

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

Nu dormisem toată noaptea. Am avut timp să scriu și să îmi ordonez gândurile. Nu am scris despre mulțumire, dar cu câteva ore înainte, sărbătorisem ziua mulțumirii. Mulțumim pentru binecuvântările care s-au revărsat din belșug peste casa noastră, dar și pentru încercări. Tot ce avem e dar. Tot ce suntem e Har. Așa scrisese. Au fost citite zeci de bilete cu mulțumiri. Zeci, sute, mii de binecuvântări, minuni, victorii. Iar mie, pe măsură ce cresc numărul binecuvântărilor, mi-e tot mai greu […]

Despre tăceri

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

„15. Se poate tăcea pe fugă Pe fugă se trăiește, pe fugă se gîndește, pe fugă se iubește, pe fugă se face dragoste, pe fugă se fac cele mai multe lucruri pentru care, odinioară, exista tot timpul din lume. Acum, tot timpul din lume nu mai există. L-a înghițit pământul.” (Teoria Tăcerii – Iulian Tănase) Fotografie: Moldovan Ciprian Cine este Iulian Tănase? Să știi că la vîrsta de 43 de ani începi deja să ai o vagă idee despre cine […]

Creionul care vorbea fără să spună nimic

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

Am ieșit amândoi să cumpărăm mine pentru Creionul mecanic. Afară era senin, dar soarele avea dinți. Am început să mă plâng că e frig (evident, eu și frigul, not lovers). Mâna lui era caldă. Întotdeauna are mâinile calde. La un moment dat, îl întreb de ce ești tu fericit? Spune-mi trei motive pentru care ești mulțumit. Vorbim cu un copil de șase ani. Pentru creionul ăsta. Pentru că pot scrie cu el. Pentru vremea de afară. Nu știu dacă ați […]

Trecutul are ochi de pisică

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am ținut o groază de pisici în casă. Da, în bloc. În ciuda acelor dacă înghiți un păr de mâț e bai! zgârie, nu se învață la lădiță, distruge perdelele, se învață cu mâncare fițoasă, se sălbăticesc, strică tapițeria aaaaaand so on, am avut o colecție de pufoșenii în apartament. Toate au primit nume ciudate. Majoritatea au ajuns la țară și au murit bătrâne și fericite.   Azi e ziua ei. A minunii ăsteia cu marea în ochi. Atena. Am […]

Viață suspendată și trăită în dor

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am luat o porție zdravănă de acasă. Mi-am vizitat fairy godmother-a. Sunt uimită; mereu am ceva bun de învățat de la ea. Toate șuturile (în undeva) pe care le-am primit de când am cunoscut-o m-au făcut să înaintez. Bine, după ture de bocit și de nu-s bună de nimic! Întotdeauna a avut ceva util să mă învețe. Am furat câteva replici, gesturi și idei de la ea. Mereu m-a inspirat să merg mai departe, să nu mă dau bătută și […]

Scrisoare către un copil nevăzător

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

  Citeam acum câteva zile că, dacă lumea întreagă ar fi oarbă, pe câți ai mai impresiona? Suflet drag. Am vrut să îți arăt lumea. Am vrut să îți pun cerul pe un umăr și să îți îndrept bărbia pentru ca privirea ta să umble pe cărările dintre ele. Am vrut să îți pun în palme pui de rândunică. Ba nu. Ghiocei. Pentru că nu iau totul cu ei atunci când pleacă. Am vrut să îți pun culorile curcubeului la […]

Despre apusuri sau cum se leagă Duminica la șireturi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

Când am citit răspunsurile, mi s-a făcut pielea de găină. Poate că, trecând prin anumite ipostaze în ultimul timp, am învățat să găsesc frumusețea până și în cele mai mici detalii. Ceea ce iubesc eu la interviuri e felul în care fiecare pasiune, fiecare talant, fiecare dar are o poveste fascinantă, doar să întrebi. Să asculți. Ssă observi detaliile. Măiestria din pasiune. Șiiiiiiiiii, primul interviu de pe blogul-căsuța-nouă e cuuuuuuu un fotograf. Pot să spun că e printre preferatele mele. […]

De ce Aripi din cioburi?

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Povestea aripilor din cioburi

Visul numărul 3 – bifat. Da. Blogul ăsta e unul dintre visurile mele. Acum are căsuță nouă. ♥ De ce Aripi din cioburi? Ah, e o poveste așa de lungă aici. Nu mai știu cum mi-a venit ideea. Știu doar că a fost ceva spontan, mi se părea că sună fancy, așa că, on the spur of the moment, am pus titlul ăsta și pam pam, așa s-a născut blogul. Ceva mai târziu, avea să mi se confirme faptul că […]

Jurnal de octombrrrrrrrie

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Bistrița mea. A c a s ă

Și m-am oprit din citit cursul de folclor literar. E teribil dorul de casă. Dar mi-a venit acasă aici astăzi. Mi-a venit Bistrița în două mâini mititele care m-au luat în brațe. Mi-a venit acasă în porții mici. Sunt acasă. Am ajuns. A C A S Ă . Înțelegi? Acasă… Îmi tot spun asta de când am ajuns ca să nu uit. Gust de acasă.  De n o i .  De împreună. De bine-ai venit. De mi-a fost dor. Dor, […]

Dorul de casă are gust de spaghete

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Dorul de acasă are gust de spaghete. Și de îmbrățișări. Îmbrățișări dinastea n-ați mai văzut. Știți ce spun ele? Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost. Ce […]

Despre o seară rece și alte detalii

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Mereu uit pe care parte e inima. Râdeți, faceți mișto, dar eu mereu uit. Norocul meu că am două cadre medicale în casă și aflu și unde e hipotalamusul și care-s alea două tipuri de hormoni pe care îi secretă și unde sunt depozitați. Așa. Revin. Aflu eu pe care parte e (iar cred că am uitat…), așa, și că e de mărimea pumnului… și asta am uitat. Nici interlocutorul meu nu era sigur. Eh, nu prea contează a zis […]

Ploi în pustiu

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

Știți ce am observat? Că e tare greu să fii mulțumit când ai de toate. Că numărul de binecuvântări crește tot mai anevoie din cauză că am început să credem că toate ni se cuvin, că totul ne aparține, că trebuie să avem totul. Ploi în pustiu? Da. Pentru că picătură cu picătură, paharul nostru e umplut până dă peste. Și chiar și atunci, Dumnezeu încă toarnă, încă binecuvântează… Ah suflete… Binecuvântează. Și nu uita niciuna din binefacerile Lui… 301. […]

… ca niciodată

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am găsit oameni frumoși în călătoriile mele. Oameni care nu au rămas în vitrină doar pentru a fi admirați, ci oameni care mi-au intrat în suflet după ce au bătut la ușă. Oameni care au adus cu ei comori. Ca să am ce citi, asculta și răsfoi în iarna asta care mi se așterne peste suflet.   Vă invit și pe voi să ascultați. La mine e pe repeat de ieri. Aveți și textulețul aici. 🙂 – M-asculți?! – Își […]

”… să treacă scrisoarea asta din mână în mână…”

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Figurina

Scena  I Actul IV Scena este luminată în întregime. Apare personajul. Poartă costum şi e încălţat. –  Iată-mă din nou aici. (face o piruetă) –  Cine eşti? –  Sunt tot eu. –  Am cutreierat lumea şi am învăţat să fiu om. Să râd, să merg, să plâng. –  Am învăţat multe meserii. Am trăit fiecare rază de soare, fiecare strigăt al unei furtuni, fiecare clipă de întuneric. –  Am fost brutar. Am învăţat să hrănesc mulțimea. Asta nu înseamnă că […]

Suflete condeie

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am fost cititor, scriitor, ascultător. Un condei printre multe alte condeie. Am plecat neștiind la ce să mă aștept. Am ajuns într-o Moldovă frumoasă și cu oameni și mai frumoși. Am realizat asta abia în ultima zi, când despărțirile mi-au furat lacrimile pe care nu știam că le am. Ce tot zic eu aici? Sigur o să uit ceva. Pentru că au fost atâtea… Și pentru că suvenirurile cu care se întoarce inima rămân lipite de suflet și devin amintirile […]

”Se clatină lumea…”

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Figurina

  Scena  I Actul III   Decor acvatic. Peşti, un năvod, câteva scânduri. Personajul stă pe un scaun şi răsfoieşte un album cu fotografii. Zăboveşte asupra fiecărei imagini, arătând-o publicului. – Îmi amintesc firicelul de apă ce părea că pornește din vârful tenișilor mei și traversează valea. Valea dintre munți și valea din mine. (fotografii cu copii, cu locuri de joacă) Ne jucam pe malurile fâșiei de apă rece. Am crescut acolo, sărind când pe un mal, când pe celălalt. – Apoi […]

”Ne scapă mereu câte ceva în viață…”

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Figurina

Scena I Actul II Decor: Calendare vechi împrăştiate, flori ofilite şi ceasuri stricate. Apare Figurina, mai bătrân parcă, obosit şi cu hainele zdrenţuite. E tot desculţ şi  nebărbierit. Se aşază aproape de public. – (oftând) Nici nu ştiu încotro ai apucat-o. – Aici au fost multe războaie. Am cerut timpului să treacă, să ne lase în urmă, să ne dea un răgaz. Nu a vrut. Ne-a încătuşat în goana sa, în veşnicul prezent cu obsesia viitorului. (clătinând din cap a tristeţe) Timpul […]

”Dacă am ști în fiecare clipă unde ne găsim…”

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Figurina

Nici eu nu știu exact cum și când am început să scriu. Știu doar că în liceu am participat la tot felul de concursuri. Unul dintre ele mi-a rămas în minte și e puțin probabil să uit ce am învățat atunci. Am scris despre Bistrița. Cei care îmi citiți blogul trebuie să știți la care articol mă refer. Am avut de scris 2 pagini. Era o cerință a juriului și eu m-am oprit la una. Nu am mai știut ce […]

200+

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

 201. Discuțiile cu copiii. 202. Cuvintele inventate. 203. Ceasurile de mână. 204. Magneții pentru frigider. 205. Farul din port. 206. Plimbările pe faleză. 207. Fotografiile cu familia. 208. Când cineva plătește în locul tău. 209. Librăria din stațiune. 210. Când găsești o carte scrisă de unul dintre autorii tăi preferați. 211. Cănile desenate hazliu. 212. Cititul de seară. 213. Marea agitată. 214. Savarinele. 215. Mesajele de noapte bună. 216. Când iei un medicament și îți trece durerea. 217. Cafeaua de […]

Inimi în globuri de sticlă

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

  Nu de multă vreme am auzit pe cineva rugându-se: Doamne, vindecă-ne rănile pe care ni le-au făcut alții și pe care ni le-am făcut singuri. Mi-a plăcut mult prima parte. Pentru că, ah, doar Dumnezeu știe cât de rănite ne sunt inimile astea de unii și de alții. Dar rănile pe care ni le-am făcut singuri? Doamne, eu mi-am făcut singură rănile? Eu? Cum să fac asta, Doamne? Doar noi doi știm cât de tare doare, cât de greu […]

Povești nemuritoare… updated

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

O inimă nu se fură. Oricât de frumos ar zâmbi el, oricât de frumoși ar fi ochii ei. Eu nu cred în jumătăți. Am mai zis eu asta și o mai spun. Dumnezeu a spus că nu este bine ca omul să fie singur. Singur, nu incomplet. Omul s-a alintat și a spus că alt om e jumătatea lui. A făcut și melodii pe tema asta, dar aici e altă poveste.  Cu atâtea nunți fastuoase, cu atâtea logodne fancy sau […]

Lasă-mi…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am înțeles Doamne.  Am înțeles ce simți, atât cât pot pricepe, atunci când oamenii refuză iubirea Ta. Suntem jalnici, Doamne. Facem schimb de inimi zdrențuite pentru că ni se promite o iubire de o viață. Atât. Iubirea Ta este veșnică, pusă de o parte pentru noi. Și noi o respingem. Ne dăm inimile în mâinile celor mai înșelătoare ființe. Oamenii. Noi înșine. Facem schimb de priorități.  Dacă tu ai grijă de mine, eu am grijă de tine.  Dacă tu îmi […]

E60

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

A plouat, aripioarele au fost puțin (de fapt… cu muuuult) mai picante decât a spus gagica de la casă, vreo două mașini în șanț și un tir răsturnat, nicio abatere de la drumul principal, cafea cu mult lapte, toate bune și frumoase. După un pui de somn într-o parcare, pornim iar. Și, undeva în fața noastră, ceva mai departe de botul mașinii, cerul ridică jaluzelele. Norii își desfac palmele și tac. Ploaia se oprește, rămân câteva picături pe parbriz. 6:14. […]

Despre cârje și pătrunjelul din ciorbă

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în One thousand gifts

– Șiiiiii, te-ai întors!!! Cum a fost? – … Fain. – Cum a fost drumul?? – … Bine. – Cum a fost acolo? Hai ziii-mi! – Frumos. Bine. Mă simțeam prost deja. – Ăăăămm… A fost timpul bun? – Da. – Ați vizitat ceva? – Da. – Ăăă… Cum a fost mâncarea? – Ok. – Mno, fain… Entuziasm monosilabic. Splendidă conversația. Mno, merg eu acasă și-i spun mamei că ea, cutăreasca mea a fost, a văzut, a vizitat, e întreagă, […]

Factura la lumină

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

And They Lived Happily…..  tăiaaaaaaaaaaaați! În față e o trupă de parfumați care mai au bunul simț… cât de cât. În spate e restul, potoliți și ei. În dreapta… El, un ditamai puștan care se joacă pe telefon și îi spune mamei să tacă. Aham, așa pur și simplu „Taci am spus, taci!” Ea îi spune să își ia căștile și îi dă înainte cu poveștile. Are cu cine; în fața ei e o bunică vorbăreață. Îmi urăăăăăăăăăăăsc căștile care […]

Înainte se putea și fără. Acum nu.

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

  First of all. Nu am nimic cu nimeni. Chiar nu am. Poate am scris într-un moment de neinspirație sau poate că am fost într-o pasă proastă. Înainte mergea și fără verighetă. Acum nu. Asta nu e de condamnat, after all. Măcar știe lumea că nu mai ești disponibil/ă când mergi singur/ă la cumpărături. Înainte mergea și fără inelul de logodnă. Se trimiteau scrisori. Sigur știți ce sunt alea? Dacă nu, vă explic. Poate își scriau pentru că știau despre […]

Jurământ

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Am ajuns cu o oră mai devreme și cu un buchet de garoafe în brațe. Mă întorceam acasă. Acolo unde crescusem. Dar astăzi nu este despre mine. Este despre tine, drag prieten. Este despre alegerea ta. Despre Harul zilei de astăzi. Despre pecetea de sânge. Despre cel mai important jurământ al vieții tale. Mă crezi sau nu, ceea ce urmează să citeşti stă în ciornele din telefonul meu de câteva luni. Din iarnă mai exact. Când am auzit textul pentru […]

„Libera me, Domine…”

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Bistrița mea. A c a s ă

Bistriţa e casa sufletului meu. Aici mi-am deschis ochii şi mi-am învăţat inima să facă primii paşi. Aici am învăţat să scriu zile şi aşteptări, să cânt visuri şi să plâng schimbări. Aici, cerul îşi înţeapă amurgul în turnul Bisericii, picurându-i întunericul pe ziduri. Bistriţa e ecoul Missei Încoronării şi vocile coriştilor ce răsună dincolo de vitralii. (Bistriţa din noi)   Au trecut două zile, iar eu încă fredonez. Ultimul concert. Al meu. Liceul de Muzică al Bistriţei va continua să […]

Rugăciunea de la miezul nopții

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

  Doamne, așa cum sunt, vin înaintea Ta. Așa cum nu am mai venit de multă vreme. Uite, îngenunchez aici. Îmi îngenunchez inima, mândria, privirea. Iată-mă. Fără rod, cu sufletul pustiu, cu lacrimi împietrite pe buze. Cu întrebări prea multe și răspunsuri ca niște piese pierdute de puzzle. Așa vin înaintea Ta. La cine să merg, Doamne? Mă urăsc. Mereu fac din Tine ultima soluție. Rezerva. Pentru că alerg la oameni. Îi ascult cu plăcere, le sorb minciunile, îi las […]

12+

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Azi a plouat. A fost ca o primă zi. Dacă n-aş fi ţinut evidenţa anotimpurilor, aş fi spus că e toamnă şi că şcoala trebuie să înceapă. Flori, festivităţi, felicitări, lacrimi. Am crescut în bănci. 12 ani am ascultat, am scris, am imitat. Am luptat, am obținut victorii, am fost înfrânți. Ne-am șlefuit.  Mulțumesc părinților care ne-au fost primii dascăli. Vă mulțumesc pentru diminețile în care ne-ați trezit și ne-ați dus la școală. Mulțumim pentru încurajări și mustrări. Fără voi, […]

Cum să arunci un soare în braţele unui om

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Recenzii

M-am îndrăgostit de Ionel Teodoreanu în 2013 când prietenele mele mi-au făcut cadou una dintre cărţile lui, Lorelei. Încă îmi amintesc… Aleeee, îmi trebuie „Lorelei” pentru şcoală, nu o ai din întâmplare? Nu o aveam atunci, însă, câteva zile mai târziu, m-am trezit cu ea. Încă o mai răsfoiesc. Recitesc zecile de pasaje subliniate. Teodoreanu are un stil care m-a fascinat în toate cărţile, chiar dacă poveştile în sine nu mi-au plăcut. Toate cărţile scrise de el pe care le […]

Valoarea unei coji de cartof

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Recenzii

Astăzi am citit o carte în câteva ore. Citind, am simţit tensiunea unui om care dezamorsează o bombă. Cartea e în faţa mea, pe birou. E linişte, dar dacă o deschid, am impresia că glasul istoriei va relata încă o dată povestea unui copil, a unui erou. Un supravieţuitor. Un băiat pe lista lui Schindler. Poveştile şi filmele despre Holocaust sunt greu de descris. Ai impresia că citeşti şi priveşti ceva absolut imposibil, ireal. Şi totuşi, aceste evenimente s-au întâmplat […]

To my dearest soulmate

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Și astăzi ca și atunci. Am ascultat-o în 4 ani povestind despre viața ei pe care puțini o știu în detaliu. Mulți o judecă, mulți nu o înțeleg. Eu am înțeles-o la un moment dat. Și am început s-o admir. O văd venind la școală de 4 ani cu un ghiozdan plin de optimism. Râde și mă face să râd. Când plecăm împreună acasă sub aceeași umbrelă, râdem până ne doare burta. Râdem pentru că ea știe să scoată din […]

In honor of spring – Eduard Kunz

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

2 martie. Miercuri. 7:00 pm. P r i m ă v a r ă ! S p r i n g ! Martie. Miercuri. Muzică. – Cine este Eduard Kunz? – Eduard este tată, soţ, pianist născut în Rusia care trăieşte în România. – În spatele concertelor sunt ore de studiu intens, fără îndoială. Cum le faceţi faţă? – Exersatul devine o parte importantă a profesiei noastre, încă de la o vârstă fragedă. Nu atât cantitatea cât calitatea contează. Trebuie […]

De vorbă cu Alina Ilioi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

– Cum te-ai defini în trei propoziții? – Nu cred că m-aș putea defini, pentru că încă nu sunt complet definită, fiind în permanență într-un proces de cunoaștere a sinelui și de șlefuire a caracterului. Dar, dacă ar fi să spun ceva despre mine, ar fi că sunt o persoană complexă și simplă, puternică și fragilă, optimistă și realistă. – De multe ori îl menționezi pe Dumnezeu în postările tale. Ce rol are El în viața ta? – Rolul principal, […]

De vorbă cu Iosif Ţon

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

Aş vrea că acesta să fie un început de dialog cu voi, elevii şi studenţii de astăzi. Cândva am fost profesor la cei de vârstă voastră. Eu mi-am păstrat inima pentru voi. Vă înţeleg întrebările. Vă înţeleg nedumiririle. Eu am trăit o viaţă lungă şi, cu toate trăirile mele,  pot înţelege provocările voastre. Veniţi să stăm de vorbă. Iosif Țon Cine este Iosif Țon?  M-am născut în 1934 într-un sat de la poalele munţilor Apuseni, în Judeţul Alba, din părinţi […]

Sculptură în mină de creion

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

– Cum a început totul? – Am început cu o cutie de chibrituri (copia unei picturi de Van Gogh). Următoarele au fost seminţele de dovleac (chiar şi cele de floarea soarelui şi boabe de orez). Căutam materiale noi, a fost un experiment. – Cine este Salavat Fidai? – Sunt din Ufa, Rusia. Vârsta, 43. – Ai un creion preferat? – Darth Vader, Wall-e, Black Horse. – De câte ori ai început totul de la capăt atunci când nu ai reuşit? […]

De vorbă cu Radu Prisada

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

– Cum te-ai îndrăgostit de pian? Când ai cântat pentru prima dată? – M-am îndrăgostit de pian şi de muzică în general de mic copil; am crescut într-un mediu în care muzica clasică era la ordinea zilei. Bunica mea a fost profesoară de vioară, fapt care m-a ajutat foarte mult în dezvoltarea pe plan muzical. Aveam 6 ani când am învăţat să cânt la pian. M-am îndrăgostit de el ascultând mult, încercând să-mi fac o cultură muzicală bogată; m-a atras […]

De vorbă cu Tara Skurtu

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

– Ce ar trebui să stârnească scrisul calitativ în opinia ta? – Scrisul calitativ are multe componente tehnice; ia naștere prin răbdare, atenție și revizuire. Acestea fiind spuse, cred să experiența personală creionează conținutul scrisului calitativ. Tind să cred mai puternic despre ceea ce scrisul calitativ (în special poezia) stârnește în cititor. Pentru mine, când o poezie este „bună”, se folosește limbajul pentru a evoca ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte.– O zi perfectă începe cu… – o […]

Bistrița din noi

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Bistrița mea. A c a s ă

„Bistriţa, oraşul care m-a iubit întotdeauna, chiar şi atunci când l-am ignorat, s-a trezit într-o dimineaţă, tiptil, fără zgomot, şi… m-a tras de mânecă. Mă întorsesem de pe alte meleaguri, purtând gustul ţărmului străin în suflet şi îmbrăţişarea altui orizont. Liniştea sub care oraşul respira amorţit, mă făcu să păşesc cu grijă, de teamă să nu spulber chemarea ascunsă. Prima zi a lui septembrie se furişa pe lângă umbra mea; eram acasă şi totuşi, unde mă aflam? De atâtea ori […]

Către iubitul prietenei mele

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Scriu pentru o cauză mai nobilă decât un buchet de trandafiri și o cutie de Raffaello. Cucerirea inimii ei nu se oprește în momentul în care ea spune da. Cuvintele cheie sunt pentru totdeauna. Prietene, să nu o lași niciodată singură la cumpărături. Du-te cu ea. Intră în cabina de probă și închide-i fermoarul la tot maldărul de rochii pe care ea le alege. Periază-i părul după ce face baie. Spune-i că e frumoasă când gătește și e plină de […]

Talking to Charles Martin

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

Talking to this amazing writer. My favorite writer. When I read his books, I instantly get the writer’s block. Truly. – Who is Charles Martin? – I’ve written 11 novels. Please let me refer you to them. They answer your question far better than I.  😉 – What is the power of the written word? – Jeremiah said, “Your words were found by me and I ate them and they became my joy and the delight of my dancing.”  Job […]

Poveste negru-alb

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Nescrise...

Nu avusesem o zi tocmai bună. Dar s-a întâmplat ceva. S-a întâmplat exact aşa cum trebuia să se întâmple. O străduţă cu sens unic şi asfalt încins. Deodată, am auzit un miorlăit slab şi piţigăiat.Vocea se auzea din coşul de gunoi de pe marginea trotuarului. Înăuntru era o pungă de Kaufland legată zdravăn cu un nod. Mi s-a părut că plasa respiră. O jumătate de oră mai târziu eram din nou acolo cu o foarfecă. Am îmbrâncit plasa. O respiraţie […]

De vorbă cu…

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

– Cine este Chris Simion? – O fată născută din greşeală în zgomotul Bucureştilor, dar crescută, slavă Domnului, pe Valea Izei, în Maramureş, în Ieud. Regizor de teatru, scriitor. Peste 30 de spectacole regizate, 9 cărţi publicate. Romanul „40 de zile” care a avut parte de o lansare inedită, un turneu de 40 de zile, în 40 de oraşe în perioada postului 1 martie – 9 aprilie. Mă definesc genul acesta de experienţe care te determină să-ţi cunoşti limitele şi […]

Keep calm aaaaaaaaaand follow your dream!

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

Articolul ăsta are ceva vechime. Bianca e la fel de ambițioasă. La fel de hotărâtă. Ba chiar și mai și. Nu a renunțat la jumătatea drumului. A mers mai departe. A muncit. Muncește și lucrează la visul ei. Bianca, îți doresc un drum binecuvântat și plin de bucurii. God bless you, dear girl! 🙂 E omul care visează dar e atent pe unde merge. Bianca ne dezvăluie secretul împlinirii unui vis: nu stai cu ochii închişi, nu pocneşti din degete, […]

De vorbă cu… Iv cel naiv

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

Sigur aţi auzit de Iv cel Naiv. Dacă nu, aruncaţi o privire aici ca să vedeţi ce om genial e! 1. Cum iubește Ivcelnaiv? Cu ochii larg deschisi, cu brate de iedera si cu toata fiinta. 2. Ce i-ar spune Ivcelnaiv unui fulg de zăpadă? Nu te top… ah! 3. Ce răspunde Ivcelnaiv când este întrebat „Cât să fie ceasul?”? pana sa fie prea tarziu ca sa ma fii, ca sa mai fiu acum e inca prea devreme ca sa ne […]

Viaţa – o poveste cu porci şi alte animale

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Recenzii

După ce l-am citit pe Kafka, am crezut că stil mai ciudat n-o să întâlnesc. Mhm. Auzisem de „Ferma Animalelor” scrisă de George Orwell și începuse să mă tenteze. Cei de la Libris o încadrau la categoria pentru copii, alături de Micul Prinț. In my humble opinion, nici una nici alta nu merg la copii. Micul Prinț e profundă. Ferma Animalelor e… well… Mie îmi pare o poveste cu morală, scrisă lejer, într-un limbaj simplu, cu personaje obișnuite care acționează […]

Despre jurnale

Publicat pe Lasă un comentariuPublicat în Interviuri

Astăzi discutăm despre jurnale cu băieţii de la SkooBooks, Alex şi Marius. De unde vine denumirea de “SkooBooks”? Denumirea ne vine din trecut…de când ne-am propus noi să facem jurnale pentru vânzare … ne trebuia un nume şi după un brainstorming în doi, a ieşit SkooBooks; adică Books văzut în oglindă … ştim că poate nu e un nume prea inspirat, dar asta a fost. Ce vă inspiră să meşteriţi chipul unui jurnal? Intrebarea asta ne este pusă foarte des […]